În nomenclatorul de meserii trebuie introdusă neapărat încă una: cultivator de Gigi Becali. Le căinam sincer pe aceste persoane, obligate de șefi idioți, îmi închipuiam eu, să se transforme în ecou al mereu aceluiași personaj. Da’ de unde! Am întâlnit deunăzi un asemenea exemplar. Se infestase atmosfera de aerele de superioritate pe care le emana. Laitmotiv: “am oricând intrare la nea Gigi”! Dar abia acum merită cu adevărat căinat…
Am citit/văzut/auzit atâtea declarații/intervenții/aprecieri ale lui Gigi Becali după meciul echipei naționale, încât încep să cred că trăiesc într-o piesă absurdă în care orice se întâmplă, se întâmplă doar ca să-și dea cineva anume cu părerea. Totul este secundar, totul se învârte în jurul aceluiași astru. Jocul cu Franța, tricolorii, tactica, rezultatul – au valoare doar pentru că va catadicsi să vorbească despre ele acest “nea Gigi”!
Totuși rămâne valabilă și teza aia cu șefii idioți. Tot promo-ul la Steaua-Dinamo, acest El Clasico al fotbalului românesc, cum le place tot lor să-l numească, a fost cu Gigi Becali pe post de trimis special, cu microfonul în mâna proprie… Dacă aș putea, aș face un experiment. Pe burtiera celor mai importante știri ale zilei, aș afișa o săptămână întreagă un text: “știri libere de Gigi Becali – nici un cuvințel despre nimic!”. Sau pe scroll-ul unei emisiuni sportive: “promitem să nu-l sunăm deloc pe Gigi Becali (și să rezistăm tentației dacă ne sună el!)”. Chiar aș fi curios să compar audiențele!
Dacă în privința alimentației există mereu o alternativă pentru a ne hrăni sănătos, se pare că a pentru evita E-urile din media sportivă nu prea mai există soluție. Lumea se intoxică, fotbalul se umflă ca un balon de săpun, noroc că viața merge, nu-i așa?, înainte… Aș încheia, fie-mi permis, într-o notă oarecum autoironică, spunând că fotbalul, consumat doar în doze moderate, pe pâine, vă ferește de obezitate!
