Performeri categoria „trântă”

Colegul meu Sorin Avram, care nu urmărește ca mine tot ce se televizează pe cele 7 canale de sport pe care le am, remarcase, cu vreo săptămână în urmă, că și în campionatul Italiei sunt destui fotbaliști de umplutură, niște „trânte”, cum se zice în jargonul de specialitate. Este un adevăr ale cărui explicații sunt multe, începând cu aceea că de când cu nenumăratele scandaluri legate de meciuri trucate mână-n mână cu agențiile de pariuri, fotbaliștii de mare clasă au migrat către campionate mai performante, locul lor fiind luat de numeroși fotbaliști mediocri. Italia fotbalistică de azi trăiește mai mult din tradiție și din amintiri decât din ceea ce se vede pe teren. Evident că aici se poate discuta și despre scăderea salariilor și a sumelor alocate transferurilor de marcă, diminuare generată de teama de a mai încerca producerea de bani negri. E un fotbal mai curat, desigur, dar și mai puțin spectaculos. La ora actuală, cam la egalitate în privința calității spectacolului se află campionatele din Anglia și Spania. Nu mă pot pronunța și asupra corectitudinii, impresia mea fiind că în Anglia și Germania sunt cele mai puține meciuri trucate. Acestor 3 țări li se poate adăuga și Franța, unde calitatea campionatului e în creștere constantă și vizibilă. Unde sunt, în acest cadru, fotbaliștii români? Păi, cam pe nicăieri. Din Italia ne vine înapoi cam toată marfa exportată, iar dacă nu e gonită acasă rămâne să completeze loturile, nicidecum să joace. În Spania e cam la fel, indiferent că vorbim de Torje, Rusescu sau Marica. De altfel, Rusescu și-a și schimbat locația, Marica urmează să eșueze la greci, iar Torje nu se știe unde. Din Franța tocmai ce ne sosiră Mutu și Keșeru. De Mutu n-are sens să ne ocupăm acum. Să-l vedem mai întâi jucând. Pe Keșeru, fosta mare speranță, l-am văzut deja de două ori. În primul meci n-a existat, iar în al doilea s-a trântit ca vaca în careu când l-a atins, mână pe mână, un fundaș. Era singur, în fața portarului. Este o explicație pentru returnarea fotbaliștilor români: dacă în loc de finalizare preferă să se trântească, atunci sunt ei înșiși „trântă”.