Performanță? 1/100!

Cafan pe viață al Real-ului de Madrid, urmăresc de ceva vreme (să tot fie vreo doi ani, dacă nu chiar trei!) epopeea așteptatului transfer al lui M’Bbappe, însă a cărui prezență acum, când Bellingham s-a impus cu autoritate ca un veritabil superstar, pare cumva neavenită. Poate greșesc eu, dar zău că m-am săturat să văd câte un mare fotbalist ofilindu-se la umbra unuia poate doar un picuț mai mare. Nici nu mai știu prețul la care se poartă negocierile, nici dacă se mai discutăcu PSG pentru vreo sumă, sau doar cu M’Bappe, al cărui contract expirăla vară. Cu siguranță însă că e vorba de sute de milioane de dolari. Valoarea sa actuală de piața este de 180 de milioane de euro (interesant e că în 2018, când avea 20 de ani, M’Bappe valora mai mult, adică 200 de milioane!). Unde vreau să ajung? Păi, la prețurile colosale pe care cluburile cu bani și care doresc performanțe le investesc în acei fotbaliști care pot să le producă. În ziua de azi, o sumă de 60-70 de milioane îți poate aduce un fotbalist foarte bun, dar în niciun caz din galeria superstarurilor care-ți garantează succesul și spectacolul, precum Messi, Ronaldo, Neymar, Halland, Bellingham. Zilele trecute, presa de lingăi de specialitate ne informaașa, cape ultimii idioți (cum ne consideră panaramele astea de ziariști) că dl Becali „a dat lovitura pe piața transferurilor”, achiziționându-l pe cel mai scump fotbalist de pe piață. Era să leșin. M-am gândit direct la M’Bappe. Când colo, era unul fără identitate (pentru mine, că el o fi având pașaport!), cumpărat cu 700 000 de euro. Așadar, e ca la Radio Erevan: era cel mai scump, însă… de pe piața românească de second hand și de rebuturi, iar dacă socotim cala oameni, rezultă că dl Becali ar fi putut cumpăra 100 ca ăsta cu banii pentru un fotbalist doar foarte bun, nu fenomenal. Ca atare, și speranța de performanță a FCSB, dragi fani ai ei, trebuie reconsideratăcam la 1/100 din ce așteptați dv!