Penultimul transfer

Ceea ce era lesne de presupus că se va întâmpla s-a întâmplat: fotbalistul român Chiricheș a debutat la noua sa echipă, Napoli, la vreo două, trei zile după ce fusese transferat spre uluirea antrenorului său care habar nu avea ce caută domnul acesta printre fotbaliștii aflați sub comanda sa. Cu acest prilej, mi s-a confirmat încă o dată faptul că în general transferurile se fac altfel decât ar fi normal, adică la solicitarea antrenorului, care are în cap o anume formulă de joc, o anume tactică pe care ar putea-o pune în valoare cu acei jucători care s-ar încadra mai bine în schema lui de joc. Dar nu, nici vorbă: în ziua de azi se aduc jucători după hachițele patronului și golănelile traficanților de fotbaliști, cuvântul de ordine fiind „comision”. Se ajunge astfel că fotbaliști cu adevărat importanți, precum Ibrahimovici, Di Maria, iar acum și Bale (care poate deveni, zilele astea, cel mai bine vândut fotbalist din istorie) să joace câte un sezon, maximum două, la câte o echipă cu bani, iar când să aducă și vreun trofeu, că doar de aia se presupune că au fost cumpărați, se trezesc deja la altă echipă. Și tot așa. Și toată lumea iese în profit. Asta, când e vorba de fotbaliști. Dacă vorbim de români, lucrurile se prezintă nițeluș diferit, în sensul că ăia care l-au vândut, de a doua zi încep să plângă după el. Tot plânsul îi apucă și pe cumpărători, după ce se lămuresc pe ce au dat banii. După care, preț de un sezon, încearcă să găsească și ei niște fraieri. Îl dau și în pagubă, numai să nu-l mai vadă pe acolo. Iar ăștilalți, după fix un sezon, îl donează echipei de proveniență, adică Steaua sau Dinamo, fără niciun fel de pretenții, ba îi mai plătesc și ceva din salariu. Este exact ceea ce se petrece cu Chiricheș, aflat acum la penultimul său transfer, de la Tottenham la Napoli. Stai liniștit, domnu’ Gheorghe, la anu’ îl ai în Ghencea, ba și cu salariul plătit de Napoli!