Băiet fiind păduri cutreieram în căutare de bureți, de fragi sau de mere. Merele, să mă scuze cititoarele crescute la pension și absolvenții de Harvard, nu le căutam prin stejari sau prin fagi, că doar nu eram așa de prost, ci în bluzițele fetelor pe care le invitam să cutreierăm împreună pădurile. Pe vremea aceea nu prea știam care sînt bureții buni și ăia nebuni și care sînt fetele bune și cele mai puțin bune, în schimb știam că, scuzați cacofonia, codrul este frate cu românul. Mai târziu, mult mai târziu (sau poate prea târziu) am aflat că, într-adevăr, codrul este frate cu românul, numai că românul nu este frate cu el. Poate o fi, dar acesta nu recunoaște. Păi, ce fel de frate este acela care-ți dă cu toporul în cap și te ciopârțește cu drujba și, care, după aceea, îți vinde „organele” pentru a se îmbogăți?
După această introducere care cu siguranță n-a fost pe placul tuturor, am să trec la lucruri concrete. În pădurile județului Suceava și-a băgat picioarele, dar mai ales drujbele, cine-a vrut și cine n-a vrut. Tot ghiorlanul care știa să țină o bărdiță în mână, care știa să taie lemnul la circulară fără să-și taie toate degetele și care știa să ungă mecanismele bielă-manivelă aflate în instituțiile statului a făcut din fratele românului ce-a vrut. Ei, dar asta se întâmpla mai demult. Cu timpul, lucrurile s-au mai așezat, în sensul că numărul hoților care fură din pădure ca-n codru a scăzut. Asta, în primul rând, pentru că instituțiile statului sînt mai multe și mai vigilente. Pe cei care fac afaceri cu lemn sînt pregătite să-i controleze o sumedenie de instituții ale statului, cele mai cunoscute dintre acestea fiind Garda de Mediu, Direcția de Finanțe, Poliția, Parchetul și Inspectoratul pentru Regim Silvic. Sunt pregătite și chiar îi controlează pe cei care exploatează pădurea. Numai că există și excepții. De fapt, o singură excepție: Direcția Fondului Bisericesc de pe lângă Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Mi-am adus aminte de această unitate zilele trecute, când am aflat că Tribunalul Suceava a hotărât ca 166.000 de hectare de pădure să treacă în proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, o fundație particulară condusă de arhiepiscopul Pimen. Cu riscul de a mă repeta am să spun că-n anul 2004, în plină campanie pentru alegerile generale, Guvernul Năstase a făcut Arhipeiscopiei o pomană de 90.000 de hectare de pădure. Pădurea a fost dată plocon pentru ca arhiepiscopul Pimen Suceveanul să nu-l mai critice pe candidatul Adrian Bucureșteanul. După ce soțul doamnei Năstase a pierdut alegerile, câțiva parlamentari PSD și PRM au sesizat Curtea Constituțională, care a decis că ordonanța guvernamentală cu privire la împroprietărirea Bisericii din județul Suceava este neconstituțională. În aceste condiții, după vreo 6 luni, Arhiepiscopia a trebuit să se despartă de cele 90.000 de mii de hectare de pădure. Însă nu înainte de a o exploata fără milă. Știe cineva câți metri cubi de lemn a produs divizia înarmată cu drujbe a Arhiepiscopiei, ce s-a făcut cu el și câte miliarde de lei au ieșit din toată afacerea? Nu. De ce? Pentru că nimeni nu a avut curajul și/sau interesul să verifice afacerile cu lemn ale Arhiepiscopiei, de parcă Biserica ar fi stat în stat, iar legile economice ar fi făcute doar pentru enoriași nu și pentru fețele bisericești și pentru indivizii care lucrează în slujba acestora. Confundând credința cu Biserica, politicienii și organele de control aferente stau cu capul la cutie și cu ciocul mic de parcă la acestea ar fi strigat Miki Șp. Oare ce se va întâmpla dacă, până la urmă, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (fundație particulară despre care voit s-a creat impresia că este parte integrantă a Arhiepiscopiei) va primi pe viață, și nu pe 6 luni, 166.000 de hectare de terenuri forestiere? Răspuns: pădurea va fi exploatată fără milă și fără ca cineva să se intereseze de destinația milioanelor de euro care ies din acest biznis. Exploatare plăcută!
