„Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre Domnului să ne rugăm”

Deoarece sfinția ta, în smerita înțelepciune, întocmai apostolească, a ta, m-ai învrednicit pe mine, cel slab la minte și neînvățat, de a vorbi cu un arhiereu și m-ai întrebat despre unele cugetări greu de înțeles, eu am socotit de drept să aduc la cunoștința cuvioșiei tale în câteva cuvinte, atât cât va povățui neputincioasa mea rațiune Lumina cea Adevărată, Care îl luminează pe tot omul, ce vine în lume [cele despre acestea]. Pentru că, după vechea traducere, preoții și diaconii la începutul sfintei liturghii îi invită pe ortodocși să se roage pentru pacea de sus și unii înțeleg că este vorba despre îngeri, să-i fie știut cuvioșiei tale că această expresie „мир” la ruși are două sensuri, ceea ce înseamnă că ea desemnează și toată creația văzută și nevăzută și, de asemenea, și legătura iubirii, care îi unește pe oameni între ei.
Armonia
La greci pentru acestea există două expresii diferite: „МИР”, care desemnează toată creația, este numită „cosmos” (kosmo”), iar „МИР”, care desemnează legătura iubirii (armonia), este numită „irini” (eirhnh). În locul arătat preoții și diaconii de la noi nu spun: „iper tu anothen cosmu”, ceea ce ar însemna: „pentru lumea de sus”, adică pentru îngeri, așa cum înțeleg toți la voi, ci spun: „iper tis anothen irinis”, ceea ce înseamnă: „pentru pacea de sus”, adică pentru unirea iubirii și pentru liniștea, pe care Domnul nostru Iisus Hristos de multe ori le-a propovăduit și le-a vestit cu voce tare Ucenicilor Săi, zicând: pace vouă, pacea Mea dau vouă, pace să aveți, adică unirea iubirii.
Pentru această unire a păcii nu numai sfinții înainte-stătători ai sfintei liturghii ne poruncesc să ne rugăm și o cer întotdeauna ca și pe noi, păcătoșii, să ne învrednicească Hristos Dumnezeul nostru de acest har, ci și puternicul glăsuitor și Prooroc Isaia ne învață să o cerem mereu, zicând: Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut! (Isaia 26, 12) De asemenea, și Fericitul David spune: Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său și peste cuvioșii Săi și peste cei ce își întorc inima spre Dânsul (Ps. 84, 8-9).
Să ne rugăm neîncetat!
Și Fericitul Cosma, în irmosul cântării a cincea a canonului Nașterii lui Hristos, spune: „Cel ce ești Dumnezeu al păcii și Părinte al binefacerilor, pe Îngerul Tău de mare sfat, pace dăruind, L-ai trimis nouă”. Și în alt loc: „Luminează-ne cu poruncile Tale, Doamne, și cu brațul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni” (Glasul 8, cântarea 5). Și în alt loc: „Doamne, pentru rugăciunile tuturor sfinților și ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă și ne miluiește, ca un bun”. Și, spus pe scurt, în nenumărate locuri găsim faptul că ni se poruncește să ne rugăm întotdeauna pentru această unire a păcii, iar nu pentru lumea de sus, adică pentru îngeri, așa cum gândesc unii în nepriceperea lor. Îngerii întotdeauna, încă de la început, s-au aflat în pace între ei, fiind plini de tot harul Sfântului Duh și nouă, arătându-se păstorilor în timpul Nașterii lui Hristos, au fost primii care ne-au binevestit pacea, zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14).
„Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi”
Noi avem nevoie de rugăciunile și de mijlocirea lor permanentă pentru noi înaintea lui Dumnezeu: ei sunt și păzitorii, îndrumătorii și rugătorii noștri. Ca dovadă a acestui lucru slujesc toate cărțile sfinte, între care există și canoanele din Octoih pentru fiecare zi de luni, alcătuite de Cuviosul Iosif (nu de Ioan Damaschin). Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, spune dumnezeiescul glas. Ei întotdeauna, încă de la început, au fost sănătoși și, deși unii au căzut din pricina mândriei lor, ceilalți au rămas și se află în iubire, în frică și în ascultare de Făcătorul tuturor, fiind plini de toată sfințenia și harul Sfântului Duh.
Iar noi întotdeauna suferim de diferite boli, mâniindu-L prin neascultarea noastră pe preabunul nostru Mântuitor; de aceea noi avem nevoie de leac de la ei, nu ei de la noi. Căci este zis: Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare (Evrei 7, 7).
De aceea nu trebuie să ascultăm tâlcuirea celor ce spun că Sfânta Biserică a lui Dumnezeu se roagă pentru îngeri. Această tâlcuire nu este a lui Ioan Gură de Aur, nici a lui Vasile cel Mare, nici a lui Damaschin.
Sfânta Liturghie a tâlcuit-o numai Nicolae Cabasila, renumit învățător bisericesc și apărător al credinței ortodoxe; tâlcuirea lui este universală și neîndoielnică; pe el trebuie să-l ascultăm, căci nu numai că a explicat la modul cel mai clar toate tainele Sfintei Liturghii, dar a fost ca o sabie cu două tăișuri împotriva latinilor care au condamnat sfânta noastră slujbă. Însă despre acestea acum am spus destul ca să nu plictisesc cu multa vorbărie sfântul auz al sfinției tale.
(SFÂNTUL MAXIM GRECUL, din „Tâlcuiri și sfaturi”, www.logos.md)