Pentru că este vineri, începe și Postul Crăciunului

Pentru că astăzi este vineri, zi de post, credincioșii ortodocși au pășit deja în Postul Crăciunului, cu o zi mai devreme (normal, postul începe pe 15 noiembrie). Ieri au luat ultima masă „de dulce” înaintea Sărbătorii Nașterii Domnului.
Postul Crăciunului durează șase săptămâni și a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioși pentru marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului. Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos este punctul central al eforturilor depuse de creștini în această perioadă.
Curățirea sufletului și trupului
Semnificația acestuia are rădăcini în Vechiul Testament, patriarhii și drepții dinainte de Hristos, printre care Noe, Moise și David, petrecând timp îndelungat în post și rugăciune. Ei așteptau venirea lui Mesia, cereau iertarea păcatelor și ajutor divin în misiunea lor de conducere a poporului ales.
Prin durata sa, Postul Nașterii Domnului ne amintește de cele 40 de zile de nevoință ale lui Moise de pe Muntele Sinai, înainte de a primi cele zece porunci scrise pe lespezile de piatră.
Asemenea și creștinii, postind 40 de zile, își curățesc sufletele și trupurile pentru a-l primi pe Dumnezeu-Cuvântul, Iisus Hristos. De aceea, cântările bisericești din această perioadă cuprind preziceri profetice care vorbesc despre venirea în trup a lui Mesia.
Pe vremuri se postea diferit
Cele dintâi mențiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei.
La început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Unii posteau șapte zile, alții șase săptămâni. Sinodul de la Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toți creștinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie.
Postul este cunoscut și practicat însă, din considerente terapeutice, încă de pe vremea spartanilor. Tinerii se abțineau de la mâncărurile grele pentru a-și făuri un trup sănătos și rezistent la lipsuri și boli.
Obiceiuri de Lăsatul Secului
Apropiat ca dată de Filipii de Toamnă, începutul Postului Crăciunului este asociat în tradiția populară cu o serie de acte rituale.
Ungerea cu usturoi a ușilor, a porților și a ferestrelor, alungarea spiritelor rele prin zgomote și împușcături sunt câteva dintre acestea. Se mai obișnuiește ca păsările sălbatice să fie hrănite cu resturi de la masa de Lăsatul Secului pentru a nu strica recoltele viitoare.
Întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos pentru a nu intra în ele spiritele rele, aflarea ursitei, a rodului holdelor și vitelor în anul care urmează reprezintă, la rândul lor, obiceiuri din străbuni. Masa de Lăsatul Secului, foarte bogată în preparate, este atestată în toate zonele etnografice ale României.
Ce mâncăm în post
În zilele de luni, miercuri și vineri se mănâncă bucate fără ulei și nu se bea vin, decât dacă se prăznuiește vreun sfânt mare, trecut în calendar cu cruce neagră.
Uleiul și vinul sunt permise însă marțea și joia. Sâmbăta și duminica, până la 20 decembrie inclusiv, se dezleagă la pește și preparate din pește.
Alte zile în care se mănâncă pește sunt 21 noiembrie, sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului, și zilele de prăznuire a unor sfinți cu cinstire mai largă în toată lumea ortodoxă: 30 noiembrie (Sf. Ap. Andrei), 4 decembrie (Sf. Varvara), 5 decembrie (Sf. Sava), 6 decembrie (Sf. Nicolae), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 18 decembrie (Sf. Cuvios Daniil Sihastrul), 20 decembrie (Sf. Ignatie Teoforul).
Se spune că Postul Crăciunului este mai ușor și pentru că spre final de an cămările gospodăriilor sunt pline cu alimente de sezon, de la murături și până la alte preparate vegetale conservate.
Grâu fiert cu fructe și miere, în Ajun
Ultima zi a Postului Nașterii Domnului este 24 decembrie, ajunul Crăciunului. Până seara nu se mănâncă, în unele părți ale țării, iar la cină familiile de creștini au la masă grâu fiert amestecat cu fructe și miere, poame, covrigi sau turte din făină. În alte zone, se ține post negru până la răsăritul Luceafărului de seară, steaua care a vestit magilor Nașterea Lui Iisus Hristos.
Creștinii nu au doar obligația de a se abține de la mâncăruri „de dulce”, ci și aceea de a face fapte bune. Rugăciunea și îngăduința față de semeni sunt esențiale în această perioadă.
Rodul efortului vine atunci când omul progresează spiritual în urma postului. Scrierile bisericești din vechime îi învață pe credincioși să postească, păzindu-se de faptele cele rele și să slujească Domnului cu inima curată.
„Prin post te întorci către adâncul din tine”
Părintele Nicolae Bordașiu, parohul Bisericii Sfântul Silvestru din București, le-a vorbit credincioșilor, zilele acestea, despre adevărata semnificație a Postului Nașterii Domnului.
„În viața de zi cu zi, postul te face să te întorci către adâncul din tine. Adică spre ceea ce ești cu adevărat, ființă trupească în care Dumnezeu a sădit sufletul nemuritor”, a spus părintele Bordașiu. El i-a sfătuit pe oameni ca viața lor spirituală să genereze aspectele vieții materiale, astfel încât să respecte poruncile lui Dumnezeu.
„Când ne apropiem de cele patru posturi mari, fiecare își pune o problemă personală: „Ce pot face eu pentru mine?”.
Mai trăim Sărbătoarea?
Postul Crăciunului este perioada unui ascetism vesel. Prefațând momentul de maximă bucurie al Nașterii Domnului, zilele de post din noiembrie-decembrie sunt în contrast absolut cu cenușiul de afară, cu frigul sau cu zilele prea scurte.
Lectura unei duhovnicii vesele făcută acestei perioade se traduce, printre altele, în permisiunea de a mânca pește în duminici și într-o serie de alte mici pogorăminte.
Avem de-a face așadar cu un mod de pregătire tocmai pentru că întruparea în istorie a lui Iisus Hristos este un eveniment care așază între paranteze toate regulile, regulamentele, legile și rigorile.
Exuberanța acestei minuni pune practic pe plan secund tot restul. Asemenea celuilalt Praznic împărătesc, Învierea, Nașterea merită totul. De dragul Nașterii și al Învierii Domnului încercăm să fim mai buni, să iertăm pe cei pe care îi dușmănim și să cerem la rândul nostru iertare.
Slujbele bisericești care se țin în această perioadă au o puternică încărcătură profetică, anunță practic împlinirea a ceea ce șiruri lungi de profeți și drepți au anunțat și au sperat să se întâmple chiar în timpul vieții lor.
Prin această lectură profetică, astfel încât Hristos este anticipat de întreg Vechiul Testament, Biserica ne pune în față imaginea relației pedagogice dintre Dumnezeu și creație: a fost nevoie de secole pentru ca umanitatea să fie cât de cât pregătită să accepte, să înțeleagă și să îmbrățișeze actul Întrupării.
Tot astfel, prin Postul Crăciunului, ca de altfel prin toate posturile de peste an, Biserica ne cheamă să ne pregătim, să fim în stare să vedem cu ochii spirituali ceea ce de fapt se întâmplă la fiecare Praznic.
Chiar avem nevoie de o astfel de pregătire: nu ni se pare că, de la an la an, amploarea pregătirilor sărbătorești ne împiedică să trăim în mod autentic Sărbătoarea?
(www.adevarul.ro)