Omul care poartă în sine Împărăția lui Dumnezeu răspândește în jur gânduri sfinte, gânduri dumnezeiești. Împărăția lui Dumnezeu făurește în noi atmosfera Împărăției cerurilor, spre deosebire de atmosfera de iad a cugetului, pe care o răspândește în jur omul ce poartă în inima sa iadul. Rolul creștinilor în lume este să curățească atmosfera din lume și să lărgească Împărăția lui Dumnezeu. Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cerești în noi, căci de vom pierde Împărăția lui Dumnezeu din lăuntrul nostru nu ne vom mântui nici noi și nici semenii noștri. Cel ce poartă în lăuntrul său Împărăția lui Dumnezeu, acela o va împărtăși în chip nevăzut și celorlalți. Oamenii vor fi atrași de pacea și căldura noastră, vor dori să fie împreună cu noi și, treptat, atmosfera cerurilor va pune stăpânire pe ei, îi va birui. Nici măcar nu este nevoie să vorbim oamenilor despre asta – cerul va izvorî din noi și în tăcere, sau vorbim despre cele mai obișnuite lucruri – acesta strălucește din noi chiar și fără să ne dăm seama de asta.
În cel lipsit de ascultare nu se va sălășlui Împărăția lui Dumnezeu, căci acesta va vrea întotdeauna să se facă voia lui și nu voia lui Dumnezeu. În Împărăția cerurilor nu sunt cu putință împărății în Împărăție. Asta au vrut „duhurile căzute” și de aceea au căzut de la Domnul, Împăratul Slavei.
Sufletul care a căzut în cercul vălmășagului gândurilor, în atmosfera iadului, sau care doar s-a atins de ea, încearcă chinuri drăcești. De pildă, citim ziarele sau ne plimbăm pe străzi și apoi, dintr-odată, simțim că s-a tulburat ceva înlăuntru, în sufletul nostru, simțim un gol, o mâhnire. Aceasta se întâmplă din pricină că, citind diferite lucruri, am pierdut concentrarea, mintea adunată, ne-am împrăștiat, și atmosfera iadului „se pogoară” (părintele Tadei întrebuința des acest cuvânt) asupra noastră.
– Cei smeriți socotesc orice om mai presus decât ei – și nu numai pe om, ci și toată făptura.
– Dacă veți pune mâna pe inimă și veți fi sinceri cu voi înșivă, veți înțelege că sunteți mai mici decât multe făpturi. Luați aminte la albină, cum se zorește și trudește. Se dăruiește fără cruțare și fără opreliști.
(www.predania.ro)