Pentru binele jocului. Și al nostru (1)

În ultima vreme, instituția care era considerată cea mai retrogradă din fotbal, anume cea care în grijă regulile jocului, pare mult mai deschisă la schimbare. Au apărut în presă câteva propuneri de modificare a acestora, în speranța de a face fotbalul mai cursiv și mai spectaculos. Am selectat câteva pe care le-am considerat mai relevante, exprimându-mi părerea despre impactul fiecăreia, cu unele exemple concrete.
– Timp efectiv de joc de 60 de minute. Salutar! Vom fi scutiți de spectacolul penibil al celor care se tăvălesc pe final de meci. Când cineva va face asta înseamnă că e pe bune sau că e epuizat și încearcă să-și recapete suflul, fără ca situația să se tensioneze artificial.
– Arbitrul fluieră finalul reprizei/meciului doar când mingea părăsește terenul de joc. Ar fi o măsură deșteaptă. Din experiența de generații a fotbalului de cartier, a rezultat regula cvasigenerală a „ultimei faze”, aceasta încheindu-se când mingea iese în aut de poartă sau se dă gol. La fotbalul mare, având în vedere dimensiunile terenului, mingea ar rămâne prea mult timp în joc, astfel încât meciul se va sfârși când mingea iese prin orice mijloc (deci inclusiv corner sau aut lateral). Celebrul gol al lui Chihaia, la Marseille-Dinamo, cu arbitrul fluierând când mingea plutea în aer, ar fi fost validat.
– Pornirea loviturilor libere sau cornerelor de unul singur, cu mingea la picior. Ar fi haos! În loc să se obțină efectul de joc cursiv, toți jucătorii vor avea datoria firească de a se poziționa în fața mingii la fazele fixe ale adversarilor. Astfel, jucătorul care execută și vrea să șuteze, să degajeze sau să centreze va pierde vremea să ceară metri, inclusiv la cornere!
– Se acordă gol la henț pe linia porții. Lasă loc de interpretări, deci complicație inutilă. Și dacă face la un metru de linia porții cum se consideră? Dar la 10 metri, ca ultim apărător? Ideea e că jucătorul care recurge la acest gest disperat oricum își pune echipa cu spatele la zid (penalty+eliminare), de ce i s-ar refuza o ultimă șansă? Hențul lui Suarez din meciul cu Ghana (Mondialul din 2010) a făcut meciul mai palpitant în urma ratării de la 11 metri, dacă se dicta direct gol, spectatorii nu mai aveau parte de suspans (desigur, abordez interesul general, nu cel particular al suporterului ghanez), meciul s-ar fi încheiat direct, sec.