Penibil

Conform unor surse, premierul PSD, Victor Ponta, va veni pe 15 august la Suceava. Nu se știe dacă, în cazul în care va ajunge, acesta va participa și la hramul Mănăstirii Putna sau doar va inaugura un tronson al șoselei de centură a municipiului reședință de județ. Lucrările sunt gata în proporție de 80% și se spune că, până în toamnă, toți cei 12,4 kilometri de drum vor fi circulabili. Conform declarațiilor oficialităților, șoseaua de centură a costat până la acest moment 195 de milioane de lei, iar pentru ca treaba să fie terminată mai trebuie încă 130 de milioane de lei. Cam multe milioane în condițiile în care ce-a fost costisitor a fost făcut și plătit până acum. Așadar, cei 12,4 kilometri ai șoselei de centură costă nu mai puțin de 325 de milioane de lei, adică aproximativ 72,2 de milioane de euro. De unde rezultă că un kilometru de drum costă vreo 5,8 milioane de euro. Suma este uriașă, însă trebuie de ținut cont de faptul că șoseaua traversează o zonă cu un relief complicat și că este o lucrare spectaculoasă. Totuși, mi se pare că s-au băgat prea mulți bani în șoseaua de centură a Sucevei. Însă, acum, important este ca aceasta să devină circulabilă, iar primele gropi să apară peste foarte mulți ani. Peticirea unui kilometru de drum în Suceava costă câteva sute de mii de euro, iar turnarea de covor asfaltic peste un kilometru de drum pietruit nu costă mai puțin de un milion de euro. De regulă, plombele sar din asfalt peste câteva luni, iar primele găuri în covorul asfaltic apar după un an, doi. După aia, alți bani, altă distracție pe bani publici. Cu un milion de euro ții un an echipa de handbal masculin de primă ligă CS Universitatea Suceava și echipa de fotbal de Liga a II-a Rapid Suceava. La acest moment, pentru că au primit doar câțiva lei din partea municipalității, cele două echipe sunt pe ducă. E penibil pentru ditamai orașul, care se vrea și capitală de regiune, să nu fie capabil să țină o echipă de handbal și una de fotbal într-o localitate în care cinematograf și teatru nu există și care prinde viață, cât de cât, atunci când sunt plimbate pe străzi moaștele Sfântului Ioan cel Nou sau când urcă pe scenă diferiți cântăcioși de muzică populară pentru a fi aplaudați de domnii rurali bucuroși că sunt mângâiați din toate părțile de fumul de grătare.