Pelerinaj clasa I – a

Iar în „transsiberianul” despre care am scris vineri – de această dată, luat în sens invers. Trenul zumzăie ca un stup de albine; plin pînă la ultimul locșor, duce către Iași sute de pelerini și (mai ales) pelerine, dornice să se închine la moaștele Sfintei Parascheva. Ușor de sesizat o anume deosebire între pelerinele de clasa a II-a și cele de la a-ntîia. La prima vedere, cam aceleași figuri, aceeași vîrstă (între 50 și 60 de ani), aceeași bibliografie pe mesuțele din compartimente (cărți de rugăciune, Acatiste, Viețile Sfinților), aceleași haine groase ițindu-se din sacoșele burdușite, aceleași pungi foșnitoare doldora de merinde. Cum s-a trecut de Chitila, a-nceput micul dejun: pelerinele de la clasa a II-a mănîncă nuci și mere, cele de la a-ntîia, banane și struguri turcești. Fiind singurul ne-pelerin din vagonul de-a-ntîia, am parte, vrînd-nevrînd, de liber acces la conversațiile pioaselor călătoare. Nu-i deloc frumos să tragi cu urechea, da-i de-a dreptul imposibil să n-auzi ciripitul alert al pelerinelor, mereu întrerupt de apelurile telefoanelor mobile. Doamna A demonstrează suratelor B, C și D că telefonul ei celular are, drept semnal, un concert de clopote. Colegele cad în extaz: vor și ele. Sună fără încetare cînd un telefon, cînd altul, așa că lectura acatistelor este bruiată fără milă și respect. Din răspunsurile apelatelor („fă-i încadrarea de luni, e faă bună”; „Milică să rezolve cu Banca”; „dacă nu plătește, nu-i dai”; ”așteaptă cursul valutar de miercuri” ș.a.m.d.) înțeleg că am privilegiul să călătoresc în compania unor „femei de afaceri”. Cine mai știe, poate pelerinajul ajută la returnările de TVA… La Ploiești, încep pregătirile pentru prînz. Foșcăie pungile, apar bucatele; brînză Brie, păstrăv afumat, șnițele, salată, Kolestone, pîine prăjită ținută caldă într-o șmecherie cu microunde, felioare de „Sibiu”. Doamne, ce ronțăială! Dau o raită la clasa a II-a. Trecem de Mizil; în zare, silueta ștearsă a unei biserici. Pelerinele se ridică și-și fac cruce apăsată, după care reiau prînzul: parizer, chifle, ouă fierte. Altă biserică în cadrul ferestrei, altă rafală de cruci. Apare o nepoftită, care deschide fără invitație ușa compartimentului și așază în poala fiecăreia un fluturaș verzuliu cu titlul „Dragă prietene”. Reacție vehementă – hîrtiile sînt mototolite, cu explicația iritată „Astea-s de la Oastea Domnului!”. Revin „acasă”: pelerinele de la I-a verifică telefonic rezervările de la hoteluri și la cursa TAROM de a doua zi. Dezamăgire: doamna C a rămas tot pe lista de așteptare! Este sunat, la București, Costel, cu rugămintea – ordin să intervină imediat la conducerea TAROM-ului. Foșcăie sacoșele și răsare desertul; fiecare-și laudă cofeturile și îmbie să fie gustate. Nu-mi prea dau seama ce se așează pe masă – tot soiul de cutiuțe argintii și ambalaje de țiplă. Sună clopotele telefonului: din Capitală, Costel anunță că, la TAROM, s-a rezolvat. Victorioasă, pelerina C scoate (cu pudică rezervă) o cutie de bere. Zîmbete: A, B și D aveau și ele în dotare „Stella Artois”, așa că masa se înviorează și încep să clănțăneacă boticurile cutiilor deschise. Pelerina A i-a seama că, totuși, ceva nu-i în ordine – face un semn discret și berea dispare sub masă; îi ia locul un mai inocent termos de cafea. De pe la Tecuci începe cina oarecum legată, feroviar, de ceremonia prînzului. Pentru lunch au fost din vreme pregătite, în alte sacoșe foșnitoare, ceafă afumată, salată boeuf în caserole, tuburi cu maioneză, fileuri de anchois, sucuri și ce va mai fi fiind pe acolo, că-i greu de deslușit prin pădurea de cutiuțe și borcănașe. La Vaslui, pelerina D oferă tuturor cîte o tabletă de „digestiv”. Se ia cu bere… Cîtă vreme, de la Chitilia și pînă la Bîrnova s-a mîncat fără contenire, am credința că pelerinele nu vor atenta la sarmalele Primăriei ieșene… Ajungem la Nicolina. Își face apariția un domn cu papion și cu-n trandafir în mînă; este întîmpinat demn – prietenește și înțeleg că are misiunea să introducă pelerinele de la I-a direct la moaște, fără supliciul cozii. Aproape c-am ajuns. Pelerina A moțăie, cu cartea de rugăciuni în mînă; constat c-o ține pe dos. Pelerinele de la a II-a, înfofolite și încotoșmănate pentru coada de-o noapte, se rînduiesc pe culoar. Fiecare ține în mînă o pungă ce va fi aruncată la coșul de pe peron: coji de nuci și coji de ouă. La a I-a, domnul cu papion informează că mașinile așteaptă la ieșire, imediat la dreapta. În vagon a rămas un morman de ambalaje, hîrtii, pungi de plastic, cutii de bere goale. Bat clopotele la Mitropolie.