Pedofilul polițist versus pedofilul din Burdujeni

La nivel național s-a stârnit o adevărată isterie legată de polițistul-pedofil, iar presa abundă cu tot soiul de informații despre acest caz.
Și nu numai despre acest caz, ci și despre măsurile care trebuie luate cu astfel de persoane. „Pedeapsa cu moartea” și „castrare chimică” sunt două dintre cele mai vehiculate soluții pentru a eradica infracțiunea de pedofilie.
Nimic nou sub soare. E doar o chestiune care se repetă ciclic și pe care societatea o bagă sub preș imediat ce apare o nouă tragedie sau un eveniment cu impact emoțional.
Și ca să nu credeți că bat câmpii am să vin cu un exemplu concret: pedofilul din Burdujeni. La finalul anului 1999, în urmă cu aproape 20 de ani, toată România vorbea despre monstruozitățile comise în Suceava.
Patru copii au fost agresați sexual, iar doi dintre ei au fost uciși de individul care îi abuzase. Individul prins, un anume Mihai Olariu, dar acesta este cel mai puțin important aspect, a fost condamnat și ulterior a murit în pușcărie.
Ei bine, la acea vreme, ca și acum se cerea „moarte pedofililor” și „castrare chimică”. Îmi amintesc perfect aceste aspecte pentru că la vremea respectivă m-am ocupat și am scris detaliat despre pedofilul din Burdujeni, așa cum i-a rămas numele lui Olariu.
Subiectul a murit ușor-ușor, iar praful s-a așternut peste tot. Nu tu inițiative legislative pentru a pune în practică aceste propuneri sau pentru a schimba ceva. Nimic din tot ce ar putea salva copiii din mâna unor indivizi bolnavi, că altfel nu cred că pot fi numiți.
Doar lamentări și trăncăneală la tv, părerologi care le știu pe toate și care au soluții la tot ce mișcă. Și nu m-ar mira ca unii care se dau acum de ceasul morții despre ce se poate face să-și fi exprimat opinii și acum aproape 20 de ani.
Dacă am pune în practică măcar câteva din aceste opinii am fi de-a dreptul extraordinari. Din păcate, în loc să punem în aplicare niște soluții concrete suntem campioni mondiali la bătut câmpii.
Sunt în stare să dau scris, și o fac aici, că imediat ce va apărea un alt subiect și pedofilul-polițist va fi trecut în planul doi emoțiile actuale se vor risipi. Iar totul va rămâne înțepenit ca și până acum. Mai rău este că peste câțiva ani vom avea aceeași situație, sau poate chiar mai gravă.
Concluzie: dacă dosarul „pedofilul din Burdujeni” ar fi fost tratat cu maximă seriozitate, și nu mă refer aici la partea penală, ci la prevenirea unor astfel de fapte, poate că astăzi nu l-am fi avut pe polițistul-pedofil.