Pedeapsa lingușitorilor

„Sinceritatea este o deschidere a inimii. Ea se găsește la foarte puțini oameni și aceea pe care o vedem de obicei nu este decât o dibace ascundere, spre a ne atrage încrederea celorlalți“, spunea François de La Rochefoucauld, un strălucit filosof și moralist francez din secolul al XVII-lea. Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit și de șiret, oricât vei ști să ticluiești și să sulemenești minciuna, ea rămâne tot minciună. Poți înșela pe un om mai naiv, dar vine timpul când neadevărul rostit de tine va ieși la iveală. Și atunci vei plăti. Iar prețul poate fi uneori scump.
Se spune că într-o zi, regele Persiei, voind să-și aleagă un sfetnic bun, a chemat la palat pe cinci dintre locuitorii cei mai de vază ai capitalei sale și le-a zis: Iată, am cinci inele pe degetele mele, ele vor fi plata sincerității voastre. Spuneți-mi fără lingușire: Ce credeți voi despre puterea și mărirea mea? Ei, uimiți de frumusețea diamantelor de pe inele și dorind să le aibă, răspunseră regelui cu multe laude pe care nu se cuvenea să le spună decât lui Dumnezeu. Stăpânul a părut mulțumit și a dat rând pe rând primele patru inele. Pentru că al cincilea tăcea, regele l-a îndemnat să-și spună părerea. „Eu cred, zise acesta, altfel decât socotesc cei care au vorbit înaintea mea. Eu cred că toată puterea, o, stăpâne, o ai de la Dumnezeu și ți-a fost dată pentru binele poporului ce-l stăpânești și odată va trebui să dai socoteală de felul cum ai întrebuințat-o“.
„Și eu gândesc la fel ca tine, spuse regele cu mulțumire. Dar ție nu-ți dau inelul, ci încrederea și prietenia mea. Vei sta mereu lângă mine, ca sfetnic al meu, căci în tine am găsit omul și prietenul sincer pe care-l căutam.“
A doua zi, dis-de-dimineață, cei patru cadorisiți cu inele de diamant au venit foarte grăbiți să spună regelui că negustorul de la care acesta luase inelele era de fapt un șarlatan, un înșelător. Diamantele erau false.
Dar regele le-a răspuns: „Am știut de la bun început că diamantele nu sunt adevărate. Eu le-am comandat așa. Credeați că nu știu asta? V-am plătit cinstit. Voi mi-ați adus laude false, eu v-am dat pietre așișderea. Ați primit ce ați dat și ce ați meritat“.
(adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul „Istorioare moral-religioase“, pr. Valeriu Dobrescu, Parohia „Sfânta Treime“, Azuga, 2007)