Postul este cunoscut și practicat însă, din considerente terapeutice, încă de pe vremea spartanilor. Tinerii se abțineau de la mâncărurile grele pentru a-și fauri un trup sănătos și rezistent la lipsuri și boli.
Obiceiuri de Lăsatul Secului
Apropiat ca dată de Filipii de Toamnă, începutul Postului Crăciunului este asociat în tradiția populară cu o serie de acte rituale.
Ungerea cu usturoi a ușilor, a porților și a ferestrelor, alungarea spiritelor rele prin zgomote și împușcături sunt câteva dintre acestea. Se mai obișnuiește ca păsările sălbatice să fie hrănite cu resturi de la masa de Lăsatul Secului pentru a nu strica recoltele viitoare.
Întoarcerea vaselor din casă cu gura în jos pentru a nu intra în ele spiritele rele, aflarea ursitei, a rodului holdelor și vitelor în anul care urmează reprezintă, la rândul lor, obiceiuri din străbuni. Masa de Lăsatul Secului, foarte bogată în preparate, este atestata în toate zonele etnografice ale României.
Grâu fiert cu fructe și miere, în Ajun
Ultima zi a Postului Nașterii Domnului este 24 decembrie, ajunul Crăciunului. Până seara nu se mănâncă, în unele părți ale țării, iar la cina familiile de creștini au la masă grâu fiert amestecat cu fructe și miere, poame, covrigi sau turte din făină. În alte zone, se ține post negru până la răsăritul Luceafărului de seară, steaua care a vestit magilor Nașterea Lui Iisus Hristos.
Creștinii nu au doar obligația de a se abține de la măncăruri „de dulce”, ci și aceea de a face fapte bune. Rugăciunea și îngăduința față de semeni sunt esențiale în această perioadă.
Rodul efortului vine atunci când omul progresează spiritual în urma postului. Scrierile bisericești din vechime îi învață pe credincioși să postească, păzindu-se de faptele cele rele și să slujească Domnului cu inima curată.
„Prin post te întorci către adâncul din tine”
Părintele Nicolae Bordasiu, parohul Bisericii Sfântul Silvestru din București: „În viața de zi cu zi, postul te face să te întorci către adâncul din tine. Adică spre ceea ce ești cu adevărat, ființă trupească în care Dumnezeu a sădit sufletul nemuritor”. El i-a sfătuit pe oameni ca viața lor spirituală să genereze aspectele vieții materiale, astfel încât să respecte poruncile lui Dumnezeu.
„Când ne apropiem de cele patru posturi mari, fiecare își pune o problema personală: „Ce pot face eu pentru mine?” (Sursa: Adevarul)
