La numai câteva sute de kilometri, mai precis 600 și un pic, își doarme somnul de veci un sucevean care a ajuns în vârful ierarhiei bisericii de la Kiev. Este vorba de Petru Movilă, fiul domnitorului Simion Movilă al Moldovei, care acum 400 de ani a scris o pagină importantă pentru istoria ortodoxiei. Mormântul său se află la Kiev, în grotele de la Lavra Peșterilor, un complex de mănăstiri care își are originile în negura vremurilor, în primii ani ai mileniului al doilea, adică pe la 1.050.
Drumul către Kiev nu este unul prea complicat și nici foarte lung și poate fi pigmentat cu o oprire în nordul Bucovinei, la Cernăuți. Un oraș care cândva a făcut parte din România Mare și care pe ici, pe colo mai are și ceva urme de românism. Puține, ce-i drept, dar cu un ghid bun, cum e Dragoș Olaru, poți afla istoria fiecărei cărămizi care a reprezentat ceva pentru Cernăuți. Universitatea de aici cu Palatul Sinodal, unde s-a declarat Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, este un punct de atracție pentru oricine vizitează Cernăuțiul. Monumentele care aminteau despre acest episod plăcut au dispărut din piața centrală unde se găsește și acum sediul primăriei, dar cu un mic efort poți închide ochii pentru a ți le imagina că sunt încă în picioare. O plimbare pe pietonalul din Cernăuți, strada Olga Kobyleanska este reconfortantă, mai ales pentru turistul avizat care știe că o bună perioadă s-a numit strada Iancu Flondor, unul dintre artizanii unirii de acum un secol și ceva. De Bazar vă rog să nu mă întrebați, nu a făcut parte din obiectivele pe care le-am căutat, în ciuda faptului că mulți suceveni știu mai multe despre el decât despre Universitate, ca să dau doar un singur exemplu.
Lavra Peșterilor
Odată finalizată această escală, drumul spre Kiev nu mai are nici un obstacol. Situat pe malurile Niprului, fluviul care ară Ucraina în susurul său spre Marea Neagră, Kievul este un oraș care emană mult creștinism. Firește, complexul Lavra Peșterilor este magnetul care atrage nu doar credincioși ortodocși, ci și mulți curioși. Pentru a ajunge aici poți lua metroul din metropolă, iar ca o curiozitate, una din stațiile la care se poate coborî, Arsenalna, se spune că este cea mai adâncă din lume.
Imediat ce ai trecut pragul complexului, zumzetul unui oraș cu vreo 4 milioane de oameni dispare ca prin farmec. O fi și asta una dintre minunile de la Lavra Peșterilor. Biserici mai vechi sau mai noi se găsesc în incintă, fiecare dintre ele fiind la fel de îmbietoare și diferită, chiar dacă la prima vedere nu s-ar spune acest lucru.
În grotele de aici, care au o temperatură și o umiditate constantă, au fost săpate galerii în care au fost așezate racle cu diferiți păstori ai complexului. Este un loc care îți creează o senzație stranie, mai ales că din unele racle se vede ieșind o mână sau altă parte din corp. Aici se află și trupul mumificat al lui Petru Movilă, cel care a fost mitropolit al Kievului timp de mai bine de 13 ani, din 1633 și până la moartea sa în decembrie 1646. Grotele întunecate și reci îți mai oferă și altă surpriză. De nicăieri apare câte un călugăr care te avertizează scurt că nu ai voie să faci fotografii. Și chiar nu e deloc plăcut să vezi mișcându-se întunericul.
Muzeul Holodomorului
Situat în dreapta Niprului, complexul Lavra Peșterilor oferă vizibilitate către marele fluviu. Dar orașul și Niprul se destăinuie mai clar din cel mai înalt punct de belvedere, special amenajat. Dacă vrei să simți și puțină adrenalină poți încerca și o traversare pe tiroliană din acel loc până pe malul stâng al fluviului.
În aceeași parte superioară se găsește un muzeu mic, dar care aduce în atenție un episod cumplit pentru locuitorii acestui ținut. Este Muzeul Holodomorului, marea foamete la care ucrainenii au fost supuși de Stalin. În decurs de doi ani se estimează că au murit de foame sau au fost uciși pentru că furau hrană în jur de 7 milioane de oameni. Simbolul acestui muzeu este o fetiță cu spice de grâu în mână, copilă care și-a pierdut viața pentru că ofițerii de opresiune din fosta URSS au prins-o în timp ce încerca să-și ostoiască foamea.
La pas pe străzile Kievului
O zonă care a devenit extrem de cunoscută destul de recent, parte a istoriei sângeroase a Ucrainei, este piața Euromaidan. Aici zeci de mii de manifestanți au stat în stradă zile în șir pentru a apăra democrația tânărului stat ucrainean.
Dar, după cum spuneam, Kievul este un oraș al bisericilor. Catedrala Sf. Sofia este o parte a acestei istorii religioase a orașului. De la înălțimea clopotniței care străjuiește intrarea în curtea lăcașului de cult se vede o altă biserică foarte cunoscută și a cărui prag localnicii îl trec foarte des, Biserica Sf. Mihail.
Ceva mai departe, în apropierea zonei pietonale a Kievului se găsește o altă biserică. Este Biserica Sf. Andrei, care prin forma și culorile sale te duce cu gândul la Biserica Mântuitorului pe Sângele Vărsat de la Sankt Petersburg.
Printre tarabele cu suveniruri și printre creațiile artiștilor locali o statuie privește trecătorii într-un fel anume. „Maestrul și Margareta” nu mai are nevoie de nici o prezentare, așa cum nici numele lui Mihail Bulgakov nu ar trebui să vă fie necunoscut. Romancierului născut chiar în Kiev îi este dedicat și un mic muzeu care aduce aminte de o parte a vieții sale.
Muzeul Cernobîl
Readusă în memoria colectivă, tragedia din 1986 de la Cernobîl are propria pagină în inima Kievului. Un muzeu dedicat evenimentului de atunci zugrăvește în imagini și fotografii firul tragediei care ne urmărește și astăzi. Pe imaginile care rulează pe un monitor se poate vedea evoluția norului radioactiv, iar în fazele a treia și a patra este plasat și deasupra Bucovinei, așa că nu este exclus ca unele probleme de sănătate să-și aibă rădăcinile la Cernobîl.
Informațiile despre această catastrofă au devenit mult mai cunoscute după filmul difuzat de postul HBO, dar și acest muzeu vorbește despre cum s-a acționat după explozie, despre eroii necunoscuți publicului larg care au limitat tragedia.
Probabil că acum, după ce miniserialul „Cernobîl” a rulat în toată lumea, a crescut și interesul pentru vizita la locul fostei centrale nucleare. Din Kiev se organizează excursii dintre cele mai diverse spre Cernobîl, de la cele de o zi, până la o săptămână, cu mașina sau cu elicopterul. După buget și preferințe.
Dacă v-am convins să vizitați Kievul nu vă rămâne decât să purcedeți la drum. Vă garantez că veți ajunge mai repede decât dacă ați merge la Timișoara, de exemplu.