Opiniile dlui Radu Banciu (B1 tv), de profesie Gică Contra, sunt unice și monumentale. Ar fi singurul, după cum încearcă să ne convingă, priceput într-ale sportului, restul lumii fiind probabil compus din impostori și habarniști. Vă reamintesc sentințele lui privind-o pe Halep. Am scris în această rubrică: ca să spui că Simona este gata oricând să dea drumul la înjurături obscene (!!) și că… n-are habar de tenis (!!) trebuie să fii plecat definitiv cu sorcova. Și-n loc să tacă și s-aștepte să uite lumea mizeriile proferate pe post, insistă în emisiunile următoare să „argumenteze” și se afundă tot mai mult într-o mlaștină a gândirii logice care primejduiește flagrant însăși credibilitatea postului. Toți suntem necunoscători într-ale tenisului, doar luminăția sa vede impostura Simonei! Toți – adică inclusiv marii campioni ai lumii care nu încetează s-o aprecieze la superlativ chiar și atunci când pierde, apoi presa internațională – cum ar veni, regele da, Hâncu, ba! Comentariile la Mondialul de fotbal i-au pricinuit noi derapaje gazetărești spectaculos-stupide, oarecum de înțeles la juni ziariști abia intrați în branșă și dornici să se afirme insolent cu orice preț și cu orice prilej, dar inacceptabile în cazul unui guru (așa s-ar vrea!) tv cu întinsă postată proprie la oră târzie de noapte. Când se zice că ies stafiile – inclusiv, desigur, stafiile gândirii. Iată cum îl vede pe mult lăudatul Kante: „Kante nu făcut absolut nimic, a jucat ca la județ și a fost înlocuit de Deschamp ca să nu ia al doilea galben.” Alții, desigur, mai puțin pricepuți, îl văd altfel. De pildă, faimosul internațional englez Gary Lineker, acum comentator la BBC: „Kante este cel mai bun mijlocaș din lume pe care l-am văzut vreodată. Cu el în teren, Franța evoluează cu 12 jucători. Are o știință a jocului incredibilă”. Rămâne să-l convingă și pe Banciu! Care nu-i iartă nici pe coechipierii lui Kante: „tăntălăul ăla de Griezmann și Hernandez”. I-a plăcut, însă, Mbappe, pe care Banciu l-ar fi descoperit… în România (!). Da-l execută în doi timpi și trei mișcări: „E fiul unui camerunez care tăia frunze la câini într-o cloacă a Parisului, iar maică-sa e algeriancă. Deci, doi coate-goale care s-au găsit din întâmplare, doi nenorociți care l-au făcut pe ăsta”. Cum ar veni, bietul Mbappe n-are … origine socială care să-i îndreptățească prezența în marele fotbal! Puțul gândirii lui Banciu rămâne insondabil!
*
Amuzant! Scriam săptămâna trecută despre cartea lui Bohosievici „De unde sunt”. Revin, pentru a comenta un paragraf de la pagina 74: „În prima vacanță de student am făcut muncă patriotică la Ciric, unde am taluzat malurile…” Dintr-un greu explicabil (acum) elan tineresc, eram (atunci) și eu într-una din brigăzile ce au săpat în prostie lutul malurilor aproape toată vacanța de vară (până când a fost adus un excavator care, în două ceasuri, a terminat lucrarea aparent făr-de sfârșit). Noi, filologii, pe-o parte a viitoarei insule, politehniștii lui Bohosievici pe cealaltă. Desigur, după moda vremii, ne aflam în întrecere socialistă și, seara, se făceau totalurile. Sussemnatul, de pe atunci cu vocație de șef, măsuram cu metru liniar izbânda filologilor, Bohosievici pe aceea a viitorilor ingineri. După care se calcula volumul lutului săpat într-o complicată taluzare curbă. Boho (așa i se spunea) aducea o riglă de calcul la care filologii se uitau ca mâța-n calendar. O mânuia cu morgă de savant sovietic la Artek, totdeauna ieșeau pe locul I, și până la urmă, au luat steagul! Săptămâna trecută, la lansarea ieșeană a cărții, Boho mi-a mărturisit: „să știi că mereu v-am furat la riglă”. Aflu după 60 de ani! Ca-n filmele polițiste, când cazul se rezolvă târziu și spectaculos după descoperirea ADN-ului! Mai bine: decât niciodată…
*
Comentam aici plecarea definitivă a scriitorului ieșean-băcăuan Doru Kalmuschi. Rămasă singură, și apăsată de sentimentul abandonării, soția îmi scrie: „E prima oară când Doru și-a călcat cuvântul – îmi promisese că va trăi cu mine încă zece ani. Mi-e silă de Uniune (a scriitorilor, n.m.) din care a făcut parte și unde a fost membru fondator (al Filialei Bacău, n.m.), care l-a ignorat cât a trăit și o face și acum. La noi, muzicanții primesc loc de veci și (Uniunea lor, n.m.) se implică în înmormântare, la București cel puțin; s-au împlinit 40 de zile și nimeni nu a găsit de cuviință să mă întrebe ceva. Dacă breasla nu înțelege, apoi cine?”
