În timp ce prin alte zone montane din țară edilii se plâng că urșii dau iama prin locurile cu gunoaie din orașe, pe masivul Rarău lucrurile stau exact invers: gunoaiele au ajuns să dea iama în lumea animalelor sălbatice.
Turiștii români ajunși în zonă de dragul peisajului se pare că nu pot rezista tentației de a-l “completa” din belșug cu pungi și sticle de plastic, cutii de bere și tot felul de alte resturi ale civilizației obosite, unele chiar incredibile, precum acumulatori de mașină sau carcase de televizoare.
Nu există în prezent colț din natură pe munte în care, dacă a ajuns picior de turist, să nu fi ajuns și mizeriile aferente, chiar dacă zona are statut de rezervație.
Luptă în zadar
Problema nu este nouă, dar a devenit imposibil de rezolvat în ultimele două decenii. Toate autoritățile locale, de la cele administrative la silvicultori, salvamontiști și chiar organe de ordine au fost învinse.
În fiecare vară, pe Rarău sunt organizate zeci de campanii de igienizare. Sute de oameni, printre care jandarmi, silvicultori, salvamontiști, membri ai unor ONG-uri, elevi de la liceele din zonă, angajați de la pensiuni adună tone de mizerii de pe munte în astfel de acțiuni.
După primul sfârșit de săptămână însă, ori după prima zi liberă în care lumea iese la iarbă verde, natura este contaminată la loc și rezultatele eforturilor celor ce au “periat” muntele dispar de parcă n-ar fi fost.
Mentalitățile românești, de neschimbat
Autoritățile s-au gândit, de-a lungul vremii, și la posibilitatea aplicării unor amenzi usturătoare pentru aruncarea gunoaielor pe munte, pentru că metoda funcționează în alte țări și usturimea la buzunar este metoda care ar putea schimba și mentalitățile românești.
Cum ideile bune sunt greu de aplicat, nici astfel de amenzi nu pot fi introduse însă în practică din motive pur românești. Nu se știe cine ar trebui să emită actul normativ prin care fapta se sancționează, nu există oricum destul personal printre organele de ordine pentru a putea fi supravegheată întreaga zonă iar în final, chiar dacă toate acestea ar fi rezolvate, ar fi aproape imposibil de probat în instanță că o anumită persoană a lăsat o pungă pe munte, dacă procesele verbale de aplicare a unei amenzi ar fi contestate.
În consecință, autorităților nu le rămâne decât varianta operațiunilor periodice de ecologizare, spre uluirea turiștilor străini, care nu înțeleg acest sistem.
“Ne crapă obrazul de rușine”
“Vin aici nemți, englezi, oameni din lumea largă. Ne crapă obrazul de rușine. Noi adunăm mereu gunoaiele, împreună cu salvamontiștii, dar parcă mereu cresc altele la loc. Străinii sunt uimiți. Ei nu ar arunca pe jos un șervețel sau un muc de țigară, pentru că e interzis la ei în țară și sunt educați astfel. Ceea ce găsesc pe munte uneori li se pare incredibil”, ne-a spus Ionel Focșa, directorul firmei ce deține cabana de pe Rarău.
Salvamontiștii suceveni confirmă că problema gunoaielor e nerezolvată, dar spun că există și mici progrese.
„Încercăm să educăm și să rugăm publicul”
“Unii români, după ce au fost în alte țări, vin cu altă mentalitate pe munte. Au fost dintre ei și care ne-au ajutat să strângem gunoaiele. Am încercat să educăm și să rugăm publicul, măcar să adune resturile în saci și să îi pună în anumite locuri. Să știți că multă lume s-a conformat. Am încercat și să cerem autorităților pubele. În final Direcția Silvică a amplasat niște lăzi speciale pentru gunoi. Așadar, există mici progrese.
Acum ne luptăm să fie și ridicat gunoiul de la pubele, pentru că e minunat să vezi că turistul duce acolo sacul cu resturi, dar e penibil să stea pubelele pline ochi și să tragă animalele de ele. Cred că nu s-a gândit nimeni că pubelele nu se golesc de la sine și nu se ocupă nimeni. Mai transportăm noi gunoaiele la vale, dar în definitiv nu suntem gunoieri.
Eu încă cred că în timp, cu răbdare, vom reuși să facem totul să decurgă normal, dacă există bunăvoință și dragoste pentru natură la toți cei implicați în această poveste”, ne-a spus Voicu Raia, șeful Serviciului Public Salvamont Suceava.