De foarte multe ori, alături de numele celor pentru care se fac rugăciunile de pomenire se găsesc formulările: „nespovedit”, „neîmpărtășit”, „fără lumânare”. Acestea sunt nu numai atribute, ci pot fi uneori „calități” care demonstrează felul în care creștinul respectiv s-a pregătit sau, de fapt, nu s-a pregătit cu cele creștinești.
Spovedania și Împărtășania sunt Tainele Sfinte care pun pe fiecare creștin într-o strânsă relație cu Dumnezeu; ele nu pot fi neglijate. Astfel, cei care trec pe pomelnic aceste formulări nu fac altceva decât să demonstreze în zadar că cel care este pomenit nu a trăit creștinește; adică nu s-a pregătit din viață pentru moarte sau pentru viața de după moarte. Și atunci, întrebăm retoric: dacă persoana respectivă nu a primit cele Sfinte, ce rost sau ce folos este să amintim în cadrul slujbei că a murit nespovedit și neîmpărtășit?
Nu trebuie să deznădăjduim că cel adormit a murit nepregătit, fără Sfintele Taine, căci el este „robul lui Dumnezeu” după cum ne rugăm în cadrul slujbelor sfinte, și fiind „robul lui Dumnezeu”, adică botezat în Hristos, are posibilitatea mântuirii.
Dacă cineva a murit „fără lumânare” sau fără candelă aprinsă, iarăși nu este necesar să amintim acest lucru, căci Lumina cea adevărată este Însuși Hristos, Cel care a strălucit lumină fiecăruia prin haina Botezului și a vieții.
Ca aspect practic-liturgic, amintim că e necesar ca fiecare persoană să fie pomenită cu numele cu care a fost botezat; iar celelalte formulări adăugate nu-și au rostul, căci nu aduc nici un folos, ba chiar îngreunează și lungesc slujba și pomenirea respectivă, iar importanța se dă rugăciunii și persoanelor, nu „calităților”.
(Pr. Răzvan-George Topală)
