Pe pământ, lângă Soare

Există un stereotip care a ajuns să-mi stârnească reacții alergice. Probabil că, dacă tot sunt unele bloguri (auto)intitulate “must read”, există și unele chestii “must write”, adică niște chestii deștepte cu care mai toată lumea țiitoare de condei în presa sportivă se simte datoare să-și fericească publicul cetitor. Ba chiar guru-ul, “creatorul unei întregi generații de jurnaliști sportivi”, o scrie ori de câte ori Hagi ajunge să antreneze la vreo echipă! Cred că deja intuiți: pentru a avea succes, antrenorul Hagi nu trebuie să le ceară elevilor săi să joace cum o făcea jucătorul Hagi pe vremuri… Formulată astfel sau îmbrăcând diverse forme, cred că a ajuns să-l astenizeze și pe Hagi! Acum pe bune, își închipuie cineva că Hagi se duce la Bănel și-i zice: “Stop, gata, oprește-te din alergat, Forrest! Ridică și tu capul ăla din pământ și dă o pasă printre, cum le dădeam eu lui Radu sau lui Ilie!”? Sau lui Bădoi: “Lupule, spui că m-ai văzut doar la televizor, da? Cu Norvegia în ’86 te-ai uitat? Păi atunci mai slăbește-mă cu cursele și centrările alea de pe dreapta… Intră în centru și bagă un trasor la vinclu. Cu stângu’, bineînțeles!” Și în fine, către Dică: “Băi Dicanho, tu ca brazilian poți să joci în telenovele, mă! Ce-i cu piruetele alea în reluare? Păi eu când plecam de pe loc, lui Roberto Carlos i se părea că a prins rădăcini…”
Hai că m-am mai răcorit, uite că se poate și astfel pe căldurile astea! În tot periplul său prin fotbalul mondial, Gică a lucrat cu Cruyff, cu Terim, cu tripleta românească Jenei-Iordănescu-Lucescu. Este imposibil să nu fi rămas cu ceva de la fiecare, iar apoi să pună lucrurile cap la cap. Față de alții a avut privilegiul de a fura meserie de la meșteri mari, nu calfe și zidari. Totuși, ceva m-a frapat. Gică ar urma să ia prime duble față de jucători, după cum a scăpat Becali, ca de obicei, porumbelul. Nu mai știu care mare tehnician italian, parcă Lippi, spunea că pentru a fi respectat de jucători, antrenorul trebuie să primească un euro în plus la salariu față de cel mai bine plătit elev al său! Ei bine, dacă e adevărată chestia cu primele duble, aici se cade în cealaltă extremă. Poate crea frustrare printre fotbaliști, întrucât se cunoaște teoria conform căreia jucătorii îl fac mare pe antrenor. După cum se exprimă Hagi în această chestiune, anume că banii n-au constituit o problemă, ai zice că muncește de plăcere, pe sume simbolice. Dar când se flutură zerourile, spune că banii sunt în funcție de valoare. Păi care valoare, Gică, aia de jucător, că iar ne întoarcem la stereotipul ăla?! Că valoarea de antrenor trebuie încă demonstrată, una e să crezi în ea, să știi că ai potențial, și alta să ceri bani în avans pentru asta! Îmi vine să mă duc și eu în audiență la conducerea Monitorului și să cer o mărire de salariu, fiindcă pe la 60 de ani o să fiu scriitor, așa îmi place mie să mă alint! De ce-am mai aștepta până atunci, doar e o chestie sigură, nu?!