„Pe frontul bucovinean”

„Pe frontul bucovinean”
„Pe frontul bucovinean se dau necurmat înverșunate lupte. Rușii, care au concentrat în acest sector al câmpului de luptă o armată de aproape jumătate de milion de oameni, încearcă necontenit să răzbată liniile noastre spre a se apropia de ținta lor mult dorită, care este Cernăuțiul”.
„Viața Nouă”, Anul IV, nr. 174, 1916.
„Lăsata Secului” (II)
„Lăsata secului era prăznuită, de asemenea, prin aprinderea rugurilor. Gestul vine să arate cu limpezime originea geto-dacică și mai veche poate a acestui ritual făcînd parte dintr-un ceremonial al cultului focului. El ar putea fi reconstituit din verietatea obiceiurilor semnalate de cercetători, ca piesele unui angrenaj. Rugurile se aprin pe înălțimi în noaptea de Lăsata secului, în jurul lor adunîndu-se toată suflarea satului pentru a petrece vîrtos, pînă în zori. În mijlocul rugului, o prăjină lungă, împodobită cu flori și panglici albe și roșii (sau o momîie), închipuind omul, se mistuia împreună cu rugul. Ritualul ascunde străvechi ceremonialuri cultice, de purificare prin foc, în care bănuim sacrificii umane, închinate cîndva zeului solar, spre îmbunarea acestuia. Gest firesc la populațiile de agricultori, dezarmate în fața secetei, care putea avea urmări catastrofale pentru toți. De Lăsata secului, flăcăii mai învîrteau torțe deasupra capului, sugerînd mersul soarelui pe cer”.
„Magazin” (săptămînal cultural-științific independent), Anul XXXIII, Nr. 10, Sîmbătă 10 martie 1990.