Prima zi de școală într-un sat aflat doar la 10 km de Suceava spulberă clișeele legate de „emoțiile primului sunet de clopoțel”, ”bucuria revederii cu colegii și profesorii”, momente festive și altele din același registru, cu care ne bombardează jurnalele de știri. La școala din Pătrăuți n-am văzut multe chipuri de copii marcate de emoții și nerăbdare și nici n-am remarcat vreo grijă specială a autorităților pentru a le face celor mici ziua plăcută la școală. Pentru deschiderea oficială a anului școlar anunțată pentru ora 10.00, copiii și părinții au început să se adune de pe la 9.00 pe tăpșanul dintre școală și primărie. Coșurile de gunoi din jur dădeau pe dinafară de resturi adunate de cel puțin 4-5 zile, printre mașinile parcate pe terenul alocat ieri momentului festiv resturile de ambalaje erau omniprezente, iar în dreptul terenului de sport era deja instalat ”parcul de distracții” pentru Ziua Comunei, ce va fi sărbătorită mâine. Pătrăuțiul s-a pregătit mai intens pentru bâlci decât pentru prima zi de școală. ”Hramul e pe 14 septembrie. Școala începea pe 15, acum a început pe 12, dar hramul tot pe 14 a rămas”, se scuză primarul Adrian Isepciuc pentru ”lanțurile” și caruselul autorizate lângă gardul școlii.
Copiii – unii în uniforme, puțini, alții cu haine viu colorate, curați toți și mulți cu flori în mână. Tradiționalele „flori pentru Doamna”. Rupte proaspăt din grădină sau buchete de florărie, după bugetul familiei.
”Chiar dacă suntem țigani, la școală venim curați. Bani de flori nu avem”
Andreea are trei trandafiri. Roșii. E în clasa a VI-a. Nu are acasă flori, i-a dat o mătușă, pentru prima zi de școală. O întreb ce face cu trandafirii. Mă privește mirată. ”E prima zi de școală și mi-e dragă Doamna. Pentru ea i-am adus”, răspunde. Îmi mai spune că vrea să fie învățătoare și să predea copiilor din sat.
Daria are un singur trandafir alb. În ce clasă e? Nu știe. ”Cum nu știi?!” ”Am rămas corigentă, nici nu știu dacă trec clasa”. Începe să învârtă trandafirul în mână, mai, mai să-l lase fără petale. „Nu-ți place școala”?, întreb. ”Ba da, îmi place să învăț, dar nu pot. Nici să citesc nu știu”, îmi dezvăluie dintr-o suflare. Trandafirul e în pericol maxim să se frângă în mâinile agitate ale copilei. ”Am avut un unchi care mă ajuta la lecții, dar după ce a plecat el în Spania n-am mai știut nimic”, mai spune fata. Trandafirul e pentru Doamna. Dacă va fi diriginta de la clasa a V-a sau cea de la clasa a VI-a, mai are puțin de așteptat până să afle.
Tabita a pregătit buchetele pentru școală și grădiniță de duminică seara. Le-a cumpărat de la florărie, din Suceava, câte unul pentru fiecare dintre cei trei copii pe care i-a însoțit ieri la școală.
Nu toți copiii au venit însă cu flori la școală. Georgeta Burduja are cinci școlari în casă. Cel mic, Iustin, a început clasa zero. Costum negru, papion în două culori, ne spune că e curios cum va fi la școală. ”Chiar dacă suntem țigani, la școală venim curați. Bani de flori nu avem, că trăim pe alocație și ajutor social, dar eu cred că important nu e să venim cu flori, ci să vorbim frumos”, spune femeia.
La școala din Pătrăuți, copiii romi sunt majoritari. Directorul Lucian Vasile Rusti afirmă că aproximativ 60% dintre elevi sunt de etnie romă, chiar dacă nu și-au declarat apartenența. În acest an, la grădiniță sunt înscriși 156 copii, 347 în ciclul primar și 294 în cel gimnazial. În anul școlar trecut, 485 din totalul elevilor au fost de etnie romă. În rândurile lor se înregistrează cea mai mare rată de absenteism și abandon școlar.
„De ce abandonează școala”? „Dezinteres și sărăcie”, mi se răspunde. „Școala e atractivă pentru copii”? Răspunsul e că pentru cei care vor să învețe, da.
În loc de bomboane, copiii primesc lista cu actele pentru pachetul de rechizite de la stat
Intru în câteva clase. Mă așteptam ca pe bănci să văd, ca pe vremuri, manualele, câte o floare și o bomboană. Într-o clasă remarc dulapurile ferecate, unul cu un lanț zdravăn, altul cu o bară metalică, de care atârnă un lacăt sănătos. Băncile sunt toate goale. Clasele care îi așteaptă pe copiii de clasa zero și clasa I sunt la fel de neprietenoase, fără o floare sau bomboane, dar măcar sunt salvate de personajele din desene animate și câteva jucării de pluș aflate pe un raft.
Singurul lucru pe care îl primesc părinții și copiii în semn de bun venit este lista cu rechizitele de cumpărat pentru școală și cea cu actele necesare pentru pachetul de rechizite de la stat, dacă se califică: anchetă socială, declarația notarială pentru părinți cu venit 0, adeverință de la fisc, xerocopii după acte de stare civilă. În afară de ancheta socială, pentru celelalte trebuie să meargă la Suceava ca să le obțină.
Despre situația materială a copiilor nu sunt necesare multe explicații. Sunt curați și par bine îngrijiți, fără stridențe vestimentare sau accesorii exotice. La toneta cu înghețată, popcorn și vată de zahăr roz din fața școlii nu e înghesuială. 3 lei vata pe băț mică, 5 lei cea mare. Înghețata mică 2 lei, cea mare 3.
Mulți au părinții în străinătate, știe directorul școlii, dar oficial nu sunt înregistrați ca plecați. În actele școlii, în anul școlar trecut doar 22 de copii s-au înregistrat cu unul dintre părinți plecați și trei elevi cu ambii părinți la muncă în străinătate. ”Pierd ajutorul social dacă declară”, clarifică lucrurile directorul Ruști. Până și copiii știu că plecarea părinților e secret de familie. Întreb într-un grup de băieți mai mari dacă are vreunul părinții la muncă afară. Vreo doi îmi indică un puști brunețel, care însă sare ca ars: ”Nu-s plecați, sunt acasă amândoi!”.
Câți dintre copiii care au început ieri anul școlar la Pătrăuți vor încheia la timp opt clase este greu de estimat. Anul trecut, 109 au rămas repetenți. Câți vor merge mai departe, la liceu și la facultate, e și mai greu de spus. În cazul celor care vor renunța la școală, indiferent de etnie, vina aparține însă în egală măsură familiei, școlii și societății.
