În mod firesc, omul a căutat să păstreze amintirea vie și comuniunea cu Hristos și cu Sfinții Săi în mod permanent. Astfel că, pe lângă sărbătorile importante din decursul unui an sau prăznuirea unor sfinți cu ținere mai mare întreaga activitate a Mântuitorului Hristos, precum și amintirea unor sfinți, au fost rânduite ca ținere zilnică, în cursul săptămânii obișnuite.
Această rânduială de cinstire zilnică și săptămânală actualizează întreaga operă de mântuire a omului, alături de sfinții care au avut un rol deosebit în viața omului. Deci, fiecare zi din săptămână așază înaintea omului, chiar prin rugăciunea de fiecare zi, o nouă etapă de actualizare și împrospătare a credinței mântuitoare.
Astfel că ziua de duminică este considerată de Biserică sărbătoarea săptămânală în care prăznuim Învierea Mântuitorului Hristos ca zi a răscumpărării noastre din robia morții și a păcatului; Învierea fiind evenimentul care ține și determină orice alt lucru din viața omului și întregul cosmos.
Ziua de luni este închinată îngerilor, căci ei slujesc lui Dumnezeu și oamenilor. Lunea începe practic săptămâna de trebuințe a omului; cu alte cuvinte, ziua de luni amintește de începutul creației și de îngerii care au fost creați înaintea omului.
Ziua de marți a fost închinată de către Biserică celor dintâi sfinți, și anume profeților. Serbăm atât pe profeții sau proorocii Vechiului Testament, cât și pe cei ai Noului Testament, în frunte cu Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, Ioan.
Zilele de miercuri și de vineri comemorează Patimile Mântuitorului, căci miercuri a fost vândut cu treizeci de arginți Cel neprețuit, iar vineri a fost răstignit. Aceste zile sunt închinate Sfintei Cruci, semnului celui de viață făcător și mântuitor.
Ziua de joi a fost rânduită spre cinstirea Sfinților Apostoli și a Sfinților Ierarhi, îndeosebi a Sfântului Nicolae. Sfinții Apostoli sunt cinstiți în această zi, pentru că în ziua de joi au primit porunca de a săvârși Sfânta Liturghie, în cadrul Cinei celei de Taină săvârșite de Hristos. Apostoli sunt urmașii direcți ai Mântuitorului și stâlpii Bisericii, iar Sfinții Ierarhi sunt continuatorii lucrării sfinte a acestora.
Sâmbăta este ziua de comemorare a celor adormiți; de aceea se fac pomeniri pentru cei morți. Sâmbătă amintește despre sfârșitul creației și totodată despre faptul că Hristos a coborât în iad, de unde a eliberat pe cei din veac adormiți. Sâmbăta este închinată și Sfinților Mărturisitori și Mucenici, ca cei care s-au jertfit pentru Hristos.
Iată, așadar, expresia vie a credinței concentrate pe scurt în zilele săptămânii, dar pe larg în viața credinciosului practicant.
(pr. Răzvan-George TOPALĂ, www.ziarullumina.ro)
