Pe cei care au suflet bun, dar nu sunt credincioși, îi ajută Dumnezeu?

Părinte, ce se va întâmpla cu oamenii care au bunătate, dar nu cred?
– Oare chiar nu cred? Dar să spunem că nu cred. Atunci când erau mici, mama lor nu-i împărtășea? Să zicem că nu-i împărtășea. Dar n-au fost botezați? N-au fost miruiți? Nu sunt născuți de mame ortodoxe și botezate? Ei bine, pentru acești oameni ce au bunătate, vei vedea că Bunul Dumnezeu va rândui lucrurile într-un anume fel, fie cu încercări, fie cu o boală (…) și, în cele din urmă, îi va duce în Rai. De multe ori îi poate apărea chiar și un sfânt sau un înger unui astfel de om, cu toate că nu este vrednic de o astfel de mare binecuvântare. Dar Hristos poate face și aceasta, după ce mai întâi folosește toate celelalte. Dar, de obicei, ce pățesc unii ca aceștia? Merge diavolul și-i înșală pe mulți, sărmanii, spunându-le: „A, ție Dumnezeu ți-a arătat o minune așa de mare, pentru că poți mântui lumea”. Și nenorocitul nu spune: „Dumnezeul meu, cum să-Ți mulțumesc? Eu n-am fost vrednic de un astfel de har”. Adică, în loc să simtă zdrobire, primește gândurile ce i le aduce diavolul și se mândrește. După aceea se duce din nou diavolul și-i deschide „televizorul”, arătându-i îngeri, sfinți și-i spune: „Tu vei mântui lumea”. Dar dacă omul acesta își va reveni, atunci Bunul Dumnezeu iarăși îl va ajuta.
În tot cazul, să nu uităm că toți avem o moștenire de la Dumnezeu, de aceea toți oamenii au bunătate în profunzimea lor. Dar diavolul pe toate le murdărește. Unii au păstrat această bunătate, deși nu trăiesc aproape de Biserică. Ei bine, pentru unii ca aceștia va rândui Dumnezeu. De aceea, atunci când vedeți un om că a alunecat și are o viață păcătoasă, dar totuși îl doare sufletul pentru alții – vede, de pildă, un bolnav și inima i se sfâșie, un sărac și-l ajută – din aceasta să înțelegeți că pe unul ca acesta nu îl va lăsa Dumnezeu, ci îl va ajuta. Iar când vedeți un om depărtat de Dumnezeu că este aspru, nemilostiv etc., atunci trebuie să faceți rugăciune zi și noapte ca Dumnezeu să „debarce” în inima lui, pentru ca el să ia demaraj.
Judecățile lui Dumnezeu sunt abis. Un singur lucru știu: că aceia care trăiesc o viață lumească pentru că nu au fost ajutați, ci au fost atrași sau îmbrânciți spre rău, deși au avut intenție bună, unii ca aceștia Îl înduioșează pe Dumnezeu, iar El îi va ajuta. Va folosi diferite metode ca și ei să-și afle drumul, nu-i va lăsa. Chiar și în ceasul morții va iconomisi ca ei să se afle într-o stare bună.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonahul Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 323-325)