Politicienii români, presa, opinia publică s-au cam obișnuit cu ieșirile publice periodice ale președintelui Traian Băsescu în stilul care l-a consacrat, care creează valuri puternice, furtuni și uneori chiar fenomene mai intense, dar care până la urmă se pierd într-o mare liniștită.
„Stilul Băsescu” este cunoscut și datorită lui vechiul comandant de navă a ajuns în fruntea țării. Îmbrăcând haina prezidențială, Traian Băsescu și-a păstrat însă obiceiurile.
Ceea ce s-a schimbat este percepția față de ceea ce face și mai ales ce spune acesta. Una este când liderul unui partid din opoziție acuză guvernanții de corupție și alta este când șeful statului vorbește de grupurile de interese care roiesc în jurul miniștrilor pe care el i-a numit în funcție. Una este când un om politic aflat în cursa electorală pentru Președinție susține că puterea a încheiat contracte dezavantajoase țării pentru a câștiga bunăvoința cancelariilor occidentale și alta este când președintele în funcție pune la îndoială corectitudinea unui contract de privatizare. Una este când primarul marginalizat de un consiliu local ostil cere votul cetățenilor pentru a obține consilieri cu care să poată colabora și alta este când șeful statului anunță că va organiza un referendum pentru ca poporul să-i dea un altfel de Parlament.
Este cu totul altceva să vorbești de la nivelul celei mai înalte funcții în stat. Cuvintele unui președinte sunt mult mai importante, întrucât cel care le rostește este beneficiarul de drept al celor mai importante informații.
De altfel, de când s-a instalat la Cotroceni, Traian Băsescu a susținut în mai multe rânduri că este „cel mai informat om” din România. Este și normal. Președintele dispune de un aparat de consilieri și de informările serviciilor secrete și al tuturor instituțiilor din sistemul național de siguranță națională, apărare și ordine publică.
Prin urmare, atunci când președintele exprimă un punct de vedere, toată lumea presupune că afirmațiile sale au o bază solidă. Așa s-a întâmplat și în cazul celei mai recente bombe aruncate de Traian Băsescu pe piață tocmai de la New York: referendum consultativ pentru trecerea la Parlamentul unicameral, iar în cazul unui rezultat favorabil să se și modifice Constituția în acest sens, pentru că politicienii – atât de la putere, cât și de la opoziție – nu ar avea curajul să se opună voinței electoratului.
Anunțul său a generat imediat reacții din partea partidelor. PSD a revendicat paternitatea ideii, PD în frunte cu juristul Emil Boc a prins-o din zbor și și-a declarat imediat susținerea totală (la fel ca în cazul oricărei propuneri venită de la Traian Băsescu), PNL a respins-o, la fel și UDMR, PRM a criticat-o vehement. De aproape o săptămână ideea a fost întoarsă pe toate părțile și au apărut și câteva scenarii privind posibile intenții ascunse în spatele propunerii. Nimeni nu a verificat însă dacă ideea este fezabilă, pentru că nimeni nu și-a pus problema că șeful statului ar susține cu tărie ceva ce nu poate fi realizat, potrivit reglementărilor constituționale și legislative actuale.
Ba chiar, pentru a face primul pas prevăzut de Constituție pentru demararea procedurilor de organizare a unui referendum, Băsescu a și invitat partidele parlamentare la consultări pe această temă – chiar dacă a lăsat să se înțeleagă că nu va ține neapărat cont de punctele de vedere ale acestora.
Însă, vajnicul adversar al lui Traian Băsescu, președintele executiv al PSD, juristul Adrian Năstase, și-a făcut temele și a explicat, luni, într-o conferință de presă, că președintele țării are o problemă în atingerea acestui obiectiv: legea nu-i permite să organizeze un referendum pentru schimbarea Constituției înainte ca un proiect legislativ de revizuire a acesteia să fie adoptat de Parlament.
Conform articolului 90 din Constituție, „președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național”.
Iar „problemele de interes național” sunt definite clar în Legea 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului și nici una dintre acestea nu se referă la Parlament. Este vorba despre: adoptarea unor măsuri privind reforma și strategia economică a țării și adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la: regimul general al proprietății publice și private; organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală; organizarea generală a învățământului; structura sistemului național de apărare, organizarea armatei, participarea forțelor armate la unele operațiuni internaționale; încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaționale pe durată nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de zece ani; integrarea României în structurile europene și euroatlantice; regimul general al cultelor.
Șeful statului poate convoca referendum și pentru revizuirea Constituției. În acest caz, actuala lege fundamentală a țării prevede, la articolul 150, că revizuirea Constituției poate fi inițiată de președintele țării la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot. Iar conform articolului 151, proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaților și de Senat, „cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere”.
Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, hotărăsc cu votul a cel puțin trei pătrimi din numărul deputaților și senatorilor, stabilește același articol.
Abia apoi revizuirea Constituției se supune aprobării prin referendum.
Indiferent de avantajele sau dezavantajele Parlamentului unicameral, problema o constituie argumentele legale pe care s-a bazat președintele Băsescu atunci când a anunțat că va convoca un referendum consultativ pe această temă.
Un președinte nu poate să aibă cunoștințe din toate domeniile. Dar un președinte bun este cel care are o echipă de consilieri buni, experți în diferite domenii și capabili să-i ofere informațiile necesare.
Și-au făcut treaba consilierii președintelui în acest caz? Dar în altele?
Până acum, Traian Băsescu a susținut, mai ales atunci când a vorbit despre corupție și grupuri de interese, că deține probe în sprijinul afirmațiilor sale, pe care încă nu le-a prezentat. În aceste situații aparatul care lucrează pentru el a funcționat bine?
Oricum, indiferent de ceea ce se întâmplă în birouri, când șeful statului face anumite afirmații înseamnă că își asumă întreaga responsabilitate pentru acestea.
Însă întrebarea rămâne: pe ce se bazează președintele Băsescu?
(Comentariu de Ioana CÂMPEAN)
