Spectacol politic previzibil și tot ce-i previzibil devine plicticos. Toate drumurile duc la Roma. În dâmbovițeana noastră politichie, toate căile de acces, de la poteca de munte până la șoseaua asfaltată cu gropi (la noi asfaltul se toarnă direct cu gropi) duc la PD-L. Mai exact la putere. Bravul soldat Svejk, celebrul erou al lui Hasec, pleacă mereu spre front luând-o în direcția opusă. Până la urmă, își liniștește el anchetatorii, tot acolo ajung, fiindcă, nu-i așa, în pieptul avântat al soldatului austro-ungar arde mistuitoare dragostea de împărat și îndatoririle față de coroană.
Din înalte și nemărginite îndatoriri patriotice toți românașii care au evadat zilele astea din PSD au ajuns la independenți, adică în antreul puterii unde se iscălesc angajamentele de loialitate, i se iau recrutului amprentele și i se măsoară lungimea atașamentului față de cauză. Cum care cauză? Cauza bunăstării poporului pe care, în limuzine luxoase sau elicopter, pe plaja din Rio sau în Jamaica, politicianul român o cară cu el ca pe o paporniță. Nu se dezlipește o secundă de ea, nici când doarme cu amanta în pat și nici, în situațiile firește mai puțin plăcute, când se trezește lângă nevastă.
Mistuitoarea iubire de doctrină și patrie l-a făcut pe Cristian Diaconescu să renunțe la tot, până și la iluzia de a mai fi ceva în vechiul său partid, dedicându-se trup și suflet șoptirii dinspre Cotroceni că va fi iar ministru de Externe. Cu altă haină, portocalie, criticată până ieri, dar câte sacrificii nu face omul pentru o cauză dreaptă, inclusiv pe acela de a se primeni coloristic din când în când? Și apoi, ce, doare un sacou portocaliu purtat de exemplu la ONU? L-am văzut, și nu o dată, chiar pe domnul Băsescu, independent prin jurământ și definiția postului de președinte de țară, îmbrăcat portocaliu și nu-i venea deloc rău. Am văzut femei elegante, care poartă de obicei țoale foarte scumpe și musai la modă, ca EBA sau Udrea, îmbrăcate în culoarea mai sus pomenită și zău că arătau ca-n revistele de modă. De ce nu i-ar sta bine și domnului Marian Sârbu, firește nu pe stradă, că-i om serios, ci în biroul lui de la Ministerul Muncii, în jiletcă portocalie?
L-am auzit pe un primar din Bărăgan, filmat cu camera pitită, că el ar trece acum la un partid care-i dă mai mulți bani (nu pentru el, ci pentru binele obștei, firește), cu vice, cu secretară, cu consilieri cu tot, indiferent de apartenență, dar nu-l lasă nenorocitele astea de legi strâmbe. Te înscrii în alt partid, pierzi postul de primar! Auzi anomalie! Nu-i ca la ăștia, la parlamentari, care, cum li se trezește, cum trec fără să-i doară-n cur.
Chin mare cu viața politică și mult asudă omul pentru a se face cât mai util poporului. Ieri m-a pus pe gânduri o declarație cam în două albii de înțeles, a lui Geoană, președintele Senatului. Vi-l amintiți, contracandidatul la președinție care în ultima zi, spăriindu-se să nu-i ia locul domnului Băsescu, a făcut una de oaie și a scăpat. Ei bine, uitându-te, nu cu lupa, ci doar atent, la nuanțele poziției fostului șef al social democraților depistezi un ingredient duplicitar.
V-ați mira dacă, pentru a-și păstra postul amenințat, zice el, de Năstase și Ponta pentru a-l da altuia, Mirciulică s-ar face pâș-pâș independent? Și, implicit, pedelist? Eu unul, nu. Încet, încet s-ar termina și cu toată tărășenia asta cu partidele diverse, care se ceartă la televizor și iau masa împreună la cârciumă, cu spaima de sorginte comunistă, că i-ar putea vedea cineva. Nu, domnilor!Democrația, unică și unitară, printr-un singur și glorios partid, trebuie să spulbere sechelele fricii. Politicianul român, de o singură culoare și un singur avânt care-l înflăcărează, trebuie să pășească la lumina zilei numai cu fruntea sus. Veți spune că e nevoie și de stânga și de dreapta pentru a armoniza ideologic viața politică din România. Nimic mai simplu! Independenții, porecliți azi grup, se vor face luna viitoare, dar ce zic luna, săptămâna viitoare, partid de stânga. Împreună cu partidul de fostă stânga PD, azi PD-L, vor face un partid federativ ca ideologie. Să-i zicem marele partid federativ popular, sau partidul multidoctrinar român. Într-un asemenea partid, gustos și bogat ca o ciorbă de potroace, se pot regăsi și costița liberală și pătrunjelul ecologist și fasolea la cazan a stângii și micii și sarmalele formațiunilor nebăgate în seamă. Chiar și un desert de poale-n brâu. Un conducător destoinic și autoritar, pe care-l avem, va simți voia poporului și va trage de cârmă, în funcție de necesitățile nației când spre stânga, când spre dreapta, când straight ahead, cum zice englezul, adică drept înainte. Nu, că așa a făcut Titanicul și a dat cu oiștea-n iceberg! Vorba ceea, nu e bine vacii noastre mamă, vine tata cu pielea ei pe băț. Ei vedeți: de-aia n-o scoatem noi niciodată la cap. Avem prea mulți cârcotași.
