Parcă citesc niște fabule, când privesc la televizor canalele alea cu emisiuni din viața sălbăticiunilor. Mă uit la scenele dramatice din regnul animal și le convertesc pe loc în regnul uman. Așa bunăoară, urmăream mai ieri niște secvențe ilustrând o hienă, care îl desemnase pentru cină pe-un inocent pui de antilopă. Îngrozitoare era încleștarea de forțe: pe de o parte hiena salivând, încercând să-i facă de petrecanie micuțului, pe de alta antilopa mamă care se străduia să-și apere puiul, manevrându-și, nu foarte îndemânos, modestia coarnelor.
Din câte înțelegeam, și hiena era așteptată, în micul ei sălaș, de un pui cu foamea-n gât, dar atacul ei nu devine astfel mai scuzabil. În lumea animală, ar trebui ca minorii să fie protejați, și nici o vietate să nu-și șifoneze eticheta, atacând puii cu caș la gură ai altei vietăți. Dar fiindcă acest lucru e cumva utopic, în urma încleștării dintre cele două mame – hiena și antilopa – un pui urma să moară. Ori puiul de antilopă urma să fie servit la cină, ori pe puiul de hienă îl aștepta moartea prin inaniție.
De aceea, lupta dintre mame îmi părea aidoma confruntărilor din lumea umană. Și oamenii se ciomăgesc, uneori pe viață și pe moarte. Și-n lumea bipezilor, miza este adesea viața unui pui. De exemplu, o femelă cu mare influență într-o haită importantă umană își plasează puiul, prin pilă, într-un post important pe schema țării. Îl face, să zicem, deputat, funcționar în minister sau îi înlesnește cariera de magistrat. E de la sine înțeles că puiul cocoloșit ia locul altui pui mai capabil, dar mai orfan în pile. Și se întâmplă adesea ca puiul înlăturat nemeritat să-și piardă viața. Dar, spre deosebire de lumea animală, aici e vorba de-o moarte în rate. O moarte lentă, de mii de ori mai tragică.
Gândindu-mă eu stradal la toate aceste cruzimi din lumea umană, am dat piept în piept cu lăptăria unei doamne cunoscute, cu mare influență în haita liberală. Și cum sunt un zăpăcit și jumătate, în loc să-i dau binețe zicându-i pe nume, m-am trezit salutând-o, cu toată politețea din glas:
– Săru’ mâna, doamna Hienă!
Iar ea mi-a răspuns, cu maximă naturalețe:
– Bună dimineața, domnule! Sunteți grațios ca o antilopă, astăzi!
