Pe bulevardul de Centură



Unde străzile nu au nume, se numără. Până la zece, de obicei. Ăsta-i năravul lui Bute, nu le lasă prea mult timp adversarilor. De data asta a fost Miranda, un bufon care și-a binemeritat-o. Chiar dacă Lucian este asul loviturilor la corp, de data asta m-am bucurat că l-a atins pe columbian la etaj, poate așa îi mai vine mintea la tărtăcuță. La sfârșitul primei runde, chiar după gong, Miranda aproape a alergat după Bute, care se ducea liniștit la colțul său, pentru a-i trage un pumn în spate! Pe urmă a început cu miștocăreli ieftine. Ba își ținea ostentativ mâinile în șold, ba îi arăta lui Bute ce țambal are el pe abdomen, chipurile provocându-l să-l lovească acolo! Din fericire, campionul nostru n-a marșat la comicăriile adversarului, și-a văzut de treabă și a încântat iarăși publicul canadian, cel care îl avea oricum la inimă de multă vreme. Lovitura decisivă a fost de data asta un upercut, despre care Bute spune că n-a fost întâmplător, ceea ce confirmă că fiecare meci este pregătit inteligent și minuțios, combinațiile noi fiind esențiale. Astfel, oricât l-ar studia adversarii, tot îi surprinde cu câte ceva. Combinația câștigătoare a fost upercutul de stânga urmat de croșeul de dreapta, după cum s-a văzut la momentul knock-out-ului, croșeul venind însă pe deasupra columbianului, grăbit deja la întâlnirea cu podeaua. Upercutul își atinsese ținta… Repriza era abia a treia, iar sigur cel mai mult s-a bucurat mama învingătorului, pentru prima dată de față la un meci al fiului său. A avut grijă Lucică să n-o țină prea mult în tensiune! Centura rămâne la Bute, parcă ar fi timpul unei noi versiuni.
În astfel de situații, subiectul rubricii, fotbalul, trece în umbră, dar oricum suntem obișnuiți cu mai multe umbre decât lumini. Căruța lui Dinamo s-a rupt, iar eu nu aș sări să-i învinovățesc în primul rând pe jucători, care ar fi pus-o de puci la îndemnul lui Becali-impresarul. Lucrurile degeneraseră rău în club, așa că nu e vorba doar un moft oarecare. Iar incapacitatea de a gestiona cazul lui N’Doye arată ce nivel de profesionalism au toți de acolo, de la vlădică la opincă.