Pe aceeași linie realistă

Eram foarte curios cum se va prezenta grupul “realiștilor” din echipa Portugaliei. Exact, la același nivel cu spaniolii de la Real! Tot cădere cu zgomot, la 4 goluri diferență, Germania fiind responsabilă. Poate și arbitrul, dar nu atât pe cât reclamă lusitanii. Că doar n-or să recunoască faptul că au fost praf… E drept Pepe n-a lovit violent, dar el are statutul de eliberat condiționat, ajunge să dea un brânci și se alege cu pedeapsă de recidivist. Și, până la urmă, ce caută un jucător să facă reproșuri unui adversar căzut, frecându-și freza de fruntea lui? E banal, dar atât de sănătos acest îndemn pe care mulți antrenori îl strigă jucătorilor, încă de la juniorat: vezi-ți de jocul tău! Și, altă vorbă sfântă, arbitrului să nu-i oferi pretexte. Depășind momentul Pepe, nici restul coechipierilor săi n-au oferit cine știe ce, parcă își atinseseră vârful de formă în barajul cu Suedia. În condițiile astea, fără nici un punct de sprijin de nicăieri, nici Ronaldo n-a fost în parametri. Unde s-o fi pierdut nebunia de la acel 4-0 pe terenul lui Bayern, cu destui adversari comuni? Atunci a avut încrederea de a executa o lovitură liberă pe sub zid, acum abia a prins o dată cadrul porții… Nu știu dacă vom mai vedea curând o vedetă tip locomotivă, ca Maradona, să tragă echipa după el. Nici fotbalul nu mai e același. Cât despre nemți, îi umflă prea tare scorul, ca și pe olandezi. Păcat de accidentarea lui Reus, jucătorul cel mai aparte din naționala Germaniei.
Și Franța a făcut scor, dar cu adversar de cu totul alt calibru, Honduras. Cocoșii nu par a fi de cursă lungă, ar fi culmea să ajungă în semifinale după ce fotbalistul lor reprezentativ, Ribery, a fost nevoit să rămână acasă. Teribilă trebuie să fi fost dezamăgirea pentru el, după speranțele năruite rând pe rând la Balonul de Aur, în Liga Campionilor și acum la Mundialul brazilian. Cât despre Argentina, am remarcat dorința mare a lui Messi, în contrast cu apatia arătată la Barcelona, dorință acoperită doar parțial în realizări. Dar nici el n-a fost secondat de colegi, di Maria departe de a fi decisiv, ca deunăzi, la Real, iar Aguero – mai degrabă la alibi.