PD-L-ului i s-a stricat locomotiva

Sondajele de opinie, un fel de termometre vârâte în gura națiunii pentru a-i înregistra respirația, indică în jur de 16 la sută încredere în partidul de guvernământ. Unele arată pe grila lor sofisticată chiar mai puțin. Nu-i nimic de mirare. Guvernul Boc a coborât amețitor nivelul de viață din România și în afară de vorbe, vorbe și iar vorbe n-a mișcat nici-o idee salvatoare, care să întrerupă dramatica prăbușire. Surpriza vine însă când citim cota de încredere a președintelui Băsescu, situată la jumătatea partidului pe care-l conduce și susține pe față, făcând din filele Constituției hârtie de șters pe mâini, de transpirație. Nu îndrăznesc să avansez altă utilizare, respectiva carte fundamentală nefiind tipărită pe un material celulozic foarte fin. Chiar Traian Băsescu se plânge, într-una din lungile ședințe nocturne din aceste zile organizate cu liderii PD-L și prezidate de domnia sa, că a ajuns la 8 la sută încredere. E limpede, deci, că locomotiva care a ridicat PD-ul, care l-a îmbrăcat și dezbrăcat în toate pijamalele doctrinare, care i-a mai anexat și un L liberal (P de la popular e conservat doar pentru trebuințe interne, de înjurături măscăroase între beligeranți), locomotiva năzdrăvană s-a paradit. Din vârful vagoanelor a coborât la coada lor, trăgând carevasăzică partidul în jos.
Nene Băsescule, au îndrăznit câțiva pedeliști, ne-ai făcut matale mari, ne-ai dat ministere și gologani să mergem la bagaboante și să ne fâțâim prin străinătățuri, ne-ai făcut vile și ne-ai burdușit conturile, dar acum te-ai hodorogit! Gata. Lasă-ne să ne gospodărim singuri! Numai că – mărturie stau cele câteva zile și nopți în care președintele și-a sufocat partidul prin toate Vilele Lac, cărându-l după el și dojenindu-l întruna – ”bunicul„ nu se dă dus. Se dă sprinten, râde, mângâie și încearcă să capteze bunăvoințe și să îmbrobodească. Ceartă, dar fără forță de convingere. Se vrea tot aici, tot la butoane, tot bulibașă absolut. Alegeri libere în partid? Fără știrea mea? Păi arunc țara în aer (ea este în aer!), dar asta nu îngădui! Îl vreți pe Blaga? Păi ați uitat că el a fost șef de vamă și tocmai ce i-am arătat pisica neagră și cât e el de buldog o să-i înghețe pe bot mârâitul. Lenuța mea a încercat să se dea pe sub pulpana lui, simțind că eu m-am șubrezit? Vom discuta și acest subiect, dar nu aici, ci la Cotroceni! Mi-i dați deoparte pe Macovei, pe Cotoi pentru a vă pune, în fruntea mesei, tot voi? Cam așa au decodificat discuțiile din vilele lacustre unii cercetători de șoapte ”pe surse”.
Președintele, e limpede chiar și pentru cei care transpiră de emoție numai când îi rostesc numele, s-a dus rău de tot în jos. Sociologii spun că există un prag de sub care nu te mai scoate nici Dumnezeu și nici Sarsailă. Dorința patologică de a conduce tot, de a stăpâni tot, alimentată de credința că îi iese orice și că poporul e cu el oricât l-ar călări, îngâmfarea de taur de cireadă de a ieși în față și a spune tot ce a fost mai rău și mai blestemat pentru supuși (tăieri, ajustări, luat biberonul de la gura sugarilor și a doctoriilor din mâna tremurândă a bătrânilor) nu puteau să-l ducă altunde decât aici. Adică jos de tot. Locomotiva nu mai e. Nu s-a defectat, ci a ieșit din uz. Pentru totdeauna. Poate aresta liderii sindicali, poate băga în pușcărie opoziția, poate spânzura în piața publică spurcații de ziariști (încerc să mă amuz ca Francois Villon care, condamnat la spânzurătoare, scria în celulă „grumazul meu legat cu șnurul/ afla-va cât atârnă curul”) și tot la subsolul clasamentelor va rămâne. E îndreptățit deci murmurul de nemulțumire din PD-L.
Mă întrebam de mult când se va întâmpla asta. Priveam nedumerit cum indivizi în toată firea, hârșiți în rele, maturi, la costume și cravată, călcând bățoși pe coridoarele Parlamentului sau Guvernului, cu conturi barosane, neveste, copii, amante, unii campioni ai sforăriilor, se lasă înjugați, fără să crâcnească, la pandaliile lui Băsescu. Ei bine, dinspre PD-L se aude un murmur. Ca dintr-un stup agitat la presimțirea pericolului. Pericolul e de a sucomba, așa cum au dispărut ca partid țărăniștii. Unii se pregătesc să fugă în corabia opoziției, alimentată de vântul popular. Alții încearcă, timid, speriați să nu se toarne unul pe celălalt, debarasarea de locomotiva stricată și s-o dea la fier vechi. Fierul vechi mai are încă preț de vânzare. S-ar putea ca în curând pe Traian Băsescu să nu mai dea nimeni o para chioară.