În timp ce Partidul Național Liberal, hăituit din culise de Traian Băsescu, dă un spectacol pugilistic de proporții (până și Mona Muscă a revenit în încăierare, administrând o poșetă cu spermatozoizi în căpățâna neputincioșilor), Partidul Democrat s-a retras în munți. În Alpi, în munții noștri, iar unii, mai osteniți, prin apropierea Himalaiei, în zonele tibetane, acolo unde aburul Pacificului se revarsă benefic peste marile aglomerații ale Chinei. Am numit delegația PD compusă din Adrian Videanu, Vasile Blaga, Radu Berceanu și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Emil Boc. Cei patru fruntași democrați (unii îi numesc valeți ai lui Traian Băsescu) absentează din războaiele interne și cresc, asemeni lăptucii în grădină, vertiginos. A nu se înțelege că urcă în statură (Boc rămâne orice i-ai face bondoc), ci în sondaje. Este una din enigmele nedezlegate ale lumii de azi. Să nu faci nimic (decât afaceri discrete de culise), să guvernezi, dar să nu fii înjurat de nimeni, nici măcar de sindicaliști, ca și când ai fi în opoziție și să urci într-o zi cât alții în șapte ani! Acești feți-frumoși nășiți la Cotroceni, disciplinați ca unul, atenți până la țiuitul urechilor la comanda venită din Deal, se vor partidul dominant, dacă nu unic, al României.
Cum spuneam, marele regizor păstrează în culise actorul care apare în final, frumos, scrobit, triumfător, în timp ce alături, tăvăliți în bălegarul grajdului politic devenit ring se văicăresc Flutur, Tăriceanu, Boureanu, Orban și, de ce nu, Stolojan, care a mai fost sacrificat o dată de cel care-i acordă acum o aparentă încredere deplină. În timp ce liberalii își vor linge rănile, domnii care își fac frizura de o săptămână în oglinzile de la Beijing vor reapărea în prim plan într-o poză de familie cu președintele țării, spunând „noi suntem patrioții, noi suntem salvatorii, noi suntem adevărații portocalii”. Din țărâna luptelor fratricide (fratricide?) se vor ridica șchiopătând Mona Muscă, pomădatul Boureanu, ex-ministrul Flutur, cu doctorate în aviară, și vor spune „și noi suntem în acest batalion, ia-ne și pe noi, Stăpâne, fiindcă noi am asigurat decapitarea dușmanului liberal”, întruchipat de Tăriceanu, care, fie vorba între noi, a funcționat și la propriu și la figurat cam șchiop.
Unde este Partidul Democrat? Unii spun că s-ar afla la guvernare. Alții jură cu mâna pe conștiință că partidul se află în opoziție. Există și varianta de a nu fi deloc. El este doar o invenție ciudată, nici cal, nici măgar, nici privighetoare, nici rață de bătătură, azi socialist, mâine de dreapta, dându-se peste cap într-o noapte, într-o simultaneitate de olimpiadă, prin miile sale de membri pentru a deveni din ceva altceva. Partidul Democrat, neplivit, neprășit, udat doar de ploile norocului și orbirii electorale, crește – dacă dăm crezare sondajelor – ca o lăptucă în grădină. Mâine va fi lăptuca domnitoare peste ștevii, răsaduri de ridichi de lună, păstârnac. Partidul Democrat absentează din critici, este orfan de insulte, este în toate virgin. În paharul de cristal al politicii românești, partidul derivat din fostul FSN nu este atins de molime, de microbi, nici o epidemie nu-i pune vânjoasa creștere în pericol. El este partidul cu care va defila la butonieră Traian Băsescu, pentru al doilea mandat pe care și-l dorește mai mult decât a dorit vreodată, după luni de călătorie pe mare, când era vaporean, o fată blondă, vie și negonflabilă.
Presa scrisă sau audiotelevizată face o uriașă nedreptate. A uitat personajul numit PD. El apare sporadic doar în spatele președintelui României sau la tăieri de panglică. Cine are curajul să se uite mai de aproape de unde-și trage seva această ciudată lăptucă electorală care crește nestingherită pe maidanul răvășit al politicii românești?
