Pauleta și patinajul

Între cele două personaje din titlu este, aparent, tot atâta legătură cât între cele din vorba aia străbună, cu sula și Prefectura. Totuși, având în vedere faptul că ieri, la un post TV, aproape întreaga rubrică de sport a fost ocupată de comentariile gimnaștilor din lotul nostru național asupra celebrului flick-flack pe care-l face face Martins după fiecare gol înscris („io cred că ar putea fi un bun gimnast”, „ba io zic că p-aici, pân sală, s-ar descurca, da’ la concursuri ce să caute?” ori „astea-s alea cu care ne încălzim noi, până la exerciții dificile mai e mult” etc.), s-ar putea să reușesc să vă conving că se pot asocia cele mai bizare chestii. Așadar, miercuri seara, în Cupa Franței, s-au întâlnit Paris Saint Germain și Auxerre, după ce înscrisese deja golul calificării gazdelor, Paulista a mai avut o ocazie. De fapt, a transformat în ocazie, iar ocazia în cea mai spectaculoasă ratare văzută de mine de mulți ani încoace, o centrare care îi venise puțin cam sus și puțin în spate. Ei bine, în loc să se uite după minge, Paulista a făcut o chestie absolut stupefiantă: s-a proțăpit în stângul, a ridicat dreptul cam în poziția de „cumpănă” de la gimnastică, ridicându-l însă până la ceruri, iar acolo s-a întâlnit cu mingea, pe care a lovit-o cu ceva care ar fi putut fi ristul exterior dacă nu ar fi fost mai degrabă călcâiul. Evident că spurcăciunea de minge nu s-a dus în ațe, ci a lovit transversala unui portar nu doar uluit, ci parcă supărat el însuși că n-a primit ceea ce ar fi devenit, categoric, golul anului. „Eurosport” a reluat faza de pe puțin de 15 ori în puținele minute rămase până la final. Și, cu siguranță, o vom mai revedea de zeci de ori. Bine-bine, da’ care-i chestia cu patinajul? Iat-o: citesc că la Jocurile Olimpice de Iarnă trimitem 40 de sportivi care să se mai facă de râs încă o dată. Cheltuială mare, se-nțelege. Păi, n-ar fi mai fine să-l convingem pe Pauleta să-și tragă patine și să ne reprezinte la Olimpiadă? Că mișcarea aia a lui am văzut-o frecvent la patinaj artistic, numai că fără minge, deci i-ar fi încă mai ușor. S-ar clasa mai bine decât orice „olimpic” român. Și ne-ar costa și mai puțin.