Paul Johnson: „Peisajul dispărut”

Paul Johnson își evocă nostalgic copilăria petrecută în regiunea Potteries (West Midlands, Anglia), în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. Peisajul acum dispărut – turnurile de extracție ale minelor de cărbuni și fabricile de material ceramic – are o „frumusețe stranie, romantică”, iar viața de familie este idilică și liberă. O oază de căldură și umanitate, recuperată din trecut cu afecțiune și talent.
„Johnson – relatează The Independent – scrie cu uimire și venerație de copil… Totul este minuțios observat, pe fundalul unui peisaj industrial despre care Johnson tatal îi spune fiului Paul că este ca «o femeie urâtă, înzestrată cu un fel straniu de frumusețe. Francezii au o vorbă pentru asta, ca pentru majoritatea lucrurilor legate de artă – jolie laide». Cu greu s-ar putea imagina o evocare mai frumoasă a unei lumi dispărute: Anglia industrială a anilor ’30.“
Paul Bede Johnson s-a afirmat ca jurnalist în anii ’50, la The New Statesman.
În anii ’70, a început să aibă concepții tot mai conservatoare; pe fundalul problemelor economiei britanice, s-a opus mișcării sindicale. Susținator al lui Margaret Thatcher, a devenit unul dintre consilierii ei și i-a scris o serie de discursuri. Din 1981 până în 2009, a deținut o rubrică în The Spectator.
Autor prolific, a abordat cu talent și vervă cele mai diverse subiecte în câteva dintre cărțile sale: „Intelectualii”, „O istorie a lumii moderne”, „Viața lui Isus povestită de un credincios”, „La naiba cu Picasso și alte eseuri”, „Dușmanii societății”, „Socrate. Un om pentru timpurile noastre”.
Sursa: www.libris.ro