Inițiat în „dogma luminilor stinse”, în nedreaptă suferință și în înțeleaptă iertare, Paul Celan, „deget de înger” în scrisul universal și glorie nemeritată a Bucovinei, inițiază în divinul uman („apă iertată”) prin dezlănțuirile cosmice, numite „Tangoul morții” (1947), „Nisipul din Vrnen” (1948), „Mac și memorie” (1952), „Din prag în prag” (1955), „Sprachgitter” (1958), „Meridian” (1960), „Trandafirul nimănui” (1963), „Meandrele respirației” (1967).