– La grădinița din Văleni, 25 de copii învață îngrămădiți într-o hrubă de șase metri pătrați
– Dacă pentru unii copiii grădinița are săli de clasă mari, luminate, pline de flori, pentru 25 de copiii de grădiniță din Văleni, clasa este o „hrubă” de vreo doi metri, fără nici un geam și cu butuci de copac pe post de scaune
– Situată undeva în spatele curții de la Școala nr. 1 din Văleni, clădirea nici măcar nu aduce a grădiniță, pentru că în momentul în care dai cu ochii de imobil poți să-ți închipui orice, dar nici prin gînd nu poate să-ți treacă că este vorba despre o instituție de învățămînt
– În mai toate școlile cu probleme, directorii nu au bani pentru investiții; aici însă, paradoxal, primarul Petru Nistor spune că „bani pentru școală sînt, numai că directorul coordonator nu vrea să-i distribuie cum trebuie”
– Directorul coordonator Laurențiu Veliceasa spune însă că „bani s-au dat, spațiu disponibil în care să se mute grădinița există, mobilier la fel, problema e că nimeni de la Văleni nu mi-a cerut nimic”
Dacă unii copii cu vază de la oraș vin la grădiniță aduși chiar cu mașini de lux, deși stau la numai două străzi depărtare, și au avut parte de o începere de an nou școlar de toată mîndrețea, cu flori multe și baloane colorate și doamne elegante, alții însă nu au trăit la început de an școlar momente de frumoasă amintire. O „hrubă” de șase metri pătrați, fără nici măcar un geam prin care să pătrundă lumina soarelui, cu un bec chior undeva într-un colț de perete, aceasta este sala de grădiniță în care se înghesuie, patru ore pe zi, cei 24 de copii din localitatea suceveană Văleni, din comuna Mălini. Situată undeva în spatele curții de la Școala nr. 1 din Văleni, clădirea nici măcar nu aduce a grădiniță, pentru că în momentul în care dai cu ochii de imobil poți să-ți închipui orice, dar nici prin gînd nu poate să-ți treacă că este vorba despre o instituție de învățămînt, în care sînt educați și pregătiți pentru viață copiii. Pentru că poveștile păreau de domeniul fantasticului, imposibil de crezut, reporterii „Monitorul de Suceava” au pornit-o într-acolo, spre Văleni, pentru a vedea grădinița la care copiii de aici vin în fiecare zi. Am ajuns acolo dimineață. I-am găsit pe copii la grădiniță, ce-i drept nu erau toți, ci numai vreo treisprezece dintre ei, de toate vîrstele, de toate grupele, de la copii de trei ani, din grupa mică, pînă la cei care la anul încep școala.
– „Grădinița” de la Văleni nu este un loc uitat de lume, ascuns printre dealuri, de care nimeni nu a auzit vreodată, pentru că pe aici au trecut și inspectori școlari
Realitatea întrecea însă cu mult cele povestite, pentru că ce am găsit acolo nici măcar nu aducea a grădiniță. Am găsit aici o cameră veche, aproape în paragină, care nu avea mai mult de șase metri pătrați și care nu avea nici măcar un geam prin care să poată pătrunde lumina soarelui. De mobilier nici că poate fi vorba. Totul este improvizat, sărăcăcios, rudimentar. Cîteva scăunele pentru copii, vechi de cînd lumea, de pe vremea cînd s-a deschis în sat grădiniță, s-au rupt, dar s-au cîrpit, însă chiar și așa sînt insuficiente, așa că, de nevoie, s-au adus la grădiniță butuci de copaci pe care copiii le folosesc acum pe post de scaune. Măsuțe sînt și ele cîteva, aliniate lîngă un perete, pentru a mai crea ceva spațiu pentru copii, dacă se mai poate crea spațiu într-o cămăruță de vreo doi metri în care trebuie, timp de patru ore pe zi, să stea pe puțin 13 copii. Într-un colț există și un raft pentru jucării, din păcate aproape gol, pe care se află o numărătoare și vreo două păpușele din pluș, și alea primite, după cum ne-a spus educatorul grupei, „din mila altora, din donații”. De material didactic, nici nu poate fi vorba. Educatoarea Niculina Moroșanu ne-a declarat că „de doi ani de zile nu am mai primit absolut nimic. Dacă au mai adus părinții cîte o cutie de carioca, sau cîte un caiet special, am avut, dacă nu, am lucrat cu ce aveam. Nu sînt bani, asta e situația și nu o putem schimba cu nimic”. „Grădinița” de la Văleni nu este un loc uitat de lume, ascuns printre dealuri, de care nimeni nu a auzit vreodată. Aici, după cum ne-a declarat învățătoarea Moroșanu, „au venit și cei de la Inspectoratul Școlar în inspecție, mi-au dat calificativul pentru activitatea didactică pe care o desfășor, iar în ceea ce privește spațiul în care stăm nu au avut nimic de comentat, în afară de faptul că în alte locuri e și mai rău”. Pentru că banii sînt problema numărul unu mai peste tot, și pentru că banii pleacă de la Primărie către școală, am pornit-o și noi către Primărie, să căutăm o explicație pentru condițiile de Ev Mediu în care învață copiii de la grădinița din Văleni.
– Primăria a alocat, în două tranșe, aproape 2 miliarde de lei pentru școlile din comună
La Primărie, lucrurile iau o cu totul altă întorsătură. Asta pentru că, deși anticipam că vom primi același răspuns standard, cum că nu sînt bani, am fost surprinși peste măsură să aflăm de la primarul din Mălini, Petru Nistor, „că bani pentru școală sînt” și chiar mai mult decît atît, „aceștia s-au și dat pentru toate instituțiile de învățămînt din comună, deci și pentru Văleni”. Am mai aflat, din cele ce ni le-a povestit Petru Nistor, că s-au dat bani în școală, și încă nu puțini, ci mai bine de un miliard de lei, într-o primă tranșă, și apoi, încă o dată, cam tot pe atît. Problema este însă în altă parte, după părerea primarului Nistor, și anume la directorul coordonator al școlilor din comună, Laurențiu Veliceasa, care, spune primarul, „pompează toți banii la școala din centru, unde pune termopane, iar la Văleni îi lasă pe copiii să învețe ca în secolul trecut, într-o cameră întunecoasă și gata – gata să cadă peste ei”. Și așa începe lanțul slăbiciunilor, pentru că directorul coordonator dă vina pe fostul director de la Văleni, și lucrurile se complică, nimic nu se rezolvă, iar copiii stau tot în hrubă și pe butuci. Așadar, după cum a declarat Laurențiu Veliceasa, „lucrurile stau așa nu pentru că nu există rezolvare, ci pentru că este delăsare din partea cadrelor didactice de acolo”. Mai precis, directorul Veliceasa spune că „într-adevăr camera în care își desfășoară activitatea copiii este impropriu numită grădiniță, însă există o sală liberă în școală în care ar putea să se mute copiii, însă acolo e lipsă de preocupare”. Mai mult, Laurențiu Veliceasa ne-a asigurat că „există și mobilier școlar pentru dotarea clasei pe care l-aș putea da acestei grădinițe, iar copiii nu ar mai trebui să stea pe butuci, numai că nimeni nu mi-a cerut, ceea ce înseamnă că nu au nevoie”. În ceea ce privește banii pe care școala din Văleni i-a primit, directorul Veliceasa ne-a declarat că „s-au dat aproximativ 50 de milioane de lei, din care s-au cumpărat lemne și materiale pentru curățenie” și cam atît. Așadar, bani de la primărie s-au dat pentru școală, sală liberă în care să se mute grădinița există, după cum ne-a declarat directorul Veliceasa, mobilier la fel. Singura problemă în calea „fericirii” copiilor din Văleni este aceea că nu au cerut directorului Veliceasa cele necesare, și în consecință nu au.
