Punctul de sprijin al unui articol semnat de Ov. Iancu în revista „Acum” îl constituie un citat din publicistica lui Samuel Johnson: „Patriotismul este ultimul refugiu al unei canalii”. S. Johnson (1709-1764) nu este un condeier oarecare, ci unul dintre cei mai reputați autori ai literaturii engleze din sec. XVIII, între altele editorul operelor lui Shakespeare. Sentința lui, afișată atât de tranșant și de brutal, nu poate fi trecută cu vederea, mai ales că, pornind de la ea, un important curent de opinie, având și susținători autohtoni, ține să excludă patriotismul din rândul valorilor ce (nu mai) merită să fie cultivate într-o lume a globalizării.
„Deși, în mod evident, propoziția filosofului nu se referă la patriotism în general, fiind rostită într-un context special, avem aici întreaga cheie în care voi dezbate ideea de patriotism” – avertizează Ov. Iancu. Se impune de la început observația că exact „contextul special” dispare din argumentație, sentința surprinzător de dură fiind luată tale-quale, ca un dat imuabil și de necontestat. Adevărat, privind în jur, pot fi identificate și personaje a căror conduită ar justifica, în mai mare ori mai mică măsură, incriminanta etichetare. Reprezintă ele regula sau excepția? – asta-i întrebarea. Pare a fi, potrivit lui Ov. Iancu, regula: „Marele viciu al patriotismului este că echivalează cu un pol de orbire colectivă”; „patriotismul este, deci, când o formă mascată a urii, când justificarea unor atrocități inimaginabile”; „metafizic vorbind, distorsionează întreaga făptură umană, o reordonează în jurul unei alte axe. El presupune un soi de solidaritate bazată pe identități false”; „patriotul este când naiv (și atunci are o scuză), când duplicitar și imbecil”; „din păcate însă, sistemul românesc de învățământ înclină mai degrabă spre a transmite tinerei generații patriotismul…” Curat… „din păcate!”
Dac-aș scoate din context doar echivalența sulfuroasă patriot = imbecil, ar însemna să procedez precum autorul articolului, care abuzează de licențe logice, ignoră nuanțele și încearcă să impună excepția drept regulă. I se pare obligatoriu ca dragostea de țara și poporul tău să impună ura față de alte neamuri. Obligatoriu? De ce? Dorința patriotului este de a-și apăra valorile „pentru că le consideră singurele valide, sacre aproape”, fiindcă „a fost educat să considere că cine nu gândește ca el, nu respectă aceleași lucruri, cine nu are aceleași tabuuri, cine nu crede în aceleași mituri e un barbar care trebuie adus pe calea cea dreaptă. Or, aducerea pe calea cea dreaptă a însemnat Inchiziție (ce are Inchiziția cu patriotismul? – n.n.), războaie mondiale, Război Rece etc.”
Probabil că și aici ajungem tot la excepții, fiindcă doar naivii ori imbecilii ar putea crede că patriotismul obligă să le pretindem maghiarilor înlocuirea gulașului cu sarmalele, și olandezilor, sabotul cu opinca. Nazismul cotropitor s-o fi născut din pur patriotism, ori din aberația hitlerismului? Pol Pot a fost un mare patriot? Stalinism = patriotism? Adevărat, Stalin a apăsat mult, și de nevoie, pe coarda patriotardă, dar asta ar însemna că-i de condamnat poporul ce-și apăra țara în fața atacatorului… ca suferind de nivitate ori imbecilism? Nu cumva astea-s deformări condamnabile, comise prin exploatarea unui sentiment curat (dicționarul: „dragoste, devotament față de patrie și popor”) și contaminarea lui cu semnificații străine, abuziv și interesat cultivate?
Dac-ar fi înțeles să-și canalizeze argumentația pe disocierea necesară între patriotismul legitim, sincer, autentic, istoricește constituit, și patriotismul de paradă, interesat, abuziv, nutrit din dihotomia noi versus ceilalți, autorul ar fi propus o discuție echilibrată, așezată între parametri logici. Din păcate, derapează încă de la început, condamnând un sentiment ce umanizează și care-i propriu însăși condiției umane. Rezultatul unor astfel de demersuri filosofico-gazetărești conduce la trimiterea de sentimente legitime în derizoriu. La noi, „patriot” se pronunță cu jenă sau deloc. Americanii, probabil naivi ori imbecili, și-au botezat „Patriot” racheta MM104, „Patriot” cea mai mare navă de deminare, ba chiar „Patriot” un oraș din Indiana. În România, ar fi de râsul lumii să locuiești în orașul… „Patriot”!
Discuția se cere continuată, așa că voi reveni.
