Patriciu și firele de păr ale lui Băsescu

După cum intuisem cu puțin timp în urmă, „Adevărul de seară” – cotidian gratuit, editat de faima de spărgător de lovele a lui Dinu Patriciu – și-a închis porțile în punctele unde pensionarii îl pândeau cu ochi de vultur.
Pentru a nu dispărea cu totul dintr-un foc, epava s-a sulemenit și s-a transformat, la vremea solstițiului de vară, într-un săptămânal contracost, căruia i s-a spus, pentru a fi ușor recunoscut de către clienții „Adevărului de seară”, „ADS”.
Și, după cum iarăși pronosticasem la vremea aceea, săptămânalul plătit a dispărut și el acum câteva zile, din lipsă de mușterii dispuși să umble la buzunar pentru a-l avea. Fapt care spune foarte multe despre valoarea acestei publicații, a cărei singură calitate se dovedește a fi faptul că se distribuia moca. Cum sună refrenul ăla la modă, cântat de blondina Șachira ? „Loca, loca, loca !” În cazul „Adevărului de seară”, refrenul a fost „Moca, moca, moca !”
După terminarea acestei aventuri publicistice, mare lucru n-a rămas în urmă, în afara logisticii foarte scumpe, de unde fostul director al trustului și-a tras comisionul gras ca un crap de crescătorie, căci nea Patriciu e în primul rând o vacă de muls cu un număr colosal de țâțe.
Ah, da, și să nu uit de cea mai durabilă amintire lăsată de „Adevărul de seară”: răzbunarea caragialescă a unuia dintre foștii angajați, care a făcut publice dezmățurile unei redactorițe șefe, muiere măritată și cu copil, care se rupea în gimnastici intime cu niște subalterni foarte tari într-un anumit punct al corpului. Prea puțin totuși, raportat la investițiile lui taica Dinu.
Pe acest Dinu ar trebui să-l privim adânc în ochi și să-l întrebăm: ce-a fost asta, musiu ? Ce-ai vrut să demonstrezi cu tâmpenia asta editorialistică ? Ai vrut cumva să-l dai jos pe Băsescu, dușmanu’ matale ? Dacă e așa, n-ai reușit să-i clintești nici măcar un fir de păr de la puță, că în cap oricum nu mai are de mult nimic.