Patericul omului grăbit

Spunea către câțiva părinți:
– Părinților, am apucat patru patriarhi la Ierusalim: Gherasim, care a dat binecuvântarea de s-a făcut Mănăstirea Eleon, în 1875; Damianos, Timotei și Benedict, actualul patriarh.
Altădată vorbea despre viața duhovnicească de la Mormântul Domnului și despre mănăstirile din Țara Sfântă:
– Înainte, în Țara Sfântă erau călugări mulți, duhovnici renumiți, slujbe foarte frumoase, pustnici mari pe Valea Iordanului și prin peșteri, pelerini nenumărați din toate țările creștine și multă bucurie sufletească!
Apoi a adăugat:
– Astăzi au rămas peste tot puțini călugări și preoți. Aproape nici nu mai are cine sluji și cânta! Se apropie sfârșitul lumii! Acum, „eul” și „banii”… Acum stăpânesc mândria și iubirea de argint, părinților!
Unui părinte i-a spus:
– Părinte, să ții sfânta credință cu tărie, așa cum ai apucat-o de la părinți, și să te rogi. Când te scoli și când te culci, să te rogi așa, de trei ori: „Preasfântă Treime, Ție Îți dau sufletul și trupul meu. Fă, Tu, cum știi, numai să mă mântuiești!”. Eu așa mă rog întotdeauna, ziua și noaptea. Nu zic multe cuvinte, și Dumnezeu are milă și de mine, păcătoasa!
La urmă a zis:
– Acum, părinte, nu mai ai de la cine cere sfat, că nu mai sunt povățuitori, cum erau pe vremuri. Acum, fiecare să ne rugăm lui Dumnezeu cum putem, să citim Sfânta Scriptură și pe Sfinții Părinți și să facem cum credem că este mai plăcut Lui, că s-a apropiat vremea de pe urmă. De aceea, fiecare să ia aminte de sine să nu cadă, că nu are cine-l mai scula!
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 699-700)