După ce s-au închinat Cuviosul Irinarh și ucenicul său, ierodiaconul Nectarie Banul, la Mormântul Domnului, au plecat spre Galileea și au zăbovit cinci ani în Nazaret, până au deprins limba arabă. Apoi a zis bătrânul către ucenic:
‒ Fiule, tocmește un om cu doi asini, pune bagajul deasupra și să mergem în Muntele Taborului, unde mi-a poruncit Domnul prin îngerul Său, ca să ședem acolo în pustie.
‒ Părinte, a zis ucenicul, Muntele Tabor este plin de tâlhari și fiare sălbatice. Ducem bagajul în mâinile tâlharilor, să ni-l ia și să ne lase goi?
‒ Fiule, acest bagaj eu l-am dăruit Muntelui Tabor. Dacă va voi Hristos să-l păzească, îl va păzi. Iar de-l va lăsa în mâinile tâlharilor, El ne va da altul în loc, căci este bogat. Atunci, tăcând ucenicul, s-au urcat amândoi pe Tabor, fiind acoperiți cu darul lui Dumnezeu și izbăviți de tâlharii văzuți și de cei nevăzuți.
Spunea ucenicul că a sihăstrit împreună cu duhovnicescul său părinte 16 ani de zile în peșterile și pădurile de pe vârful Muntelui Tabor, răbdând multe ispite, frică de la oameni și de la fiarele sălbatice, foame, sete, lipsă și arșiță. Primii ani au locuit în peșteri. Apoi au început să repare trei chilii vechi, ruinate. Apoi au adunat piatră de zidărie, au pregătit var, au strâns apă de ploaie în bazine de piatră și au colectat ajutoare de la creștini. Iar în vara anului 1859 au început construcția unei noi biserici în cinstea Schimbării Domnului la Față, pe ruinele vechii biserici ortodoxe, distrusă în secolul XIII. Era prima biserică românească la Locurile Sfinte.
Spunea iarăși ierodiaconul Nectarie, ucenicul său, că locuitorii din părțile Nazaretului, din Cana Galileii, din Ptolemaida și din tot ținutul prețuiau foarte mult pe Cuviosul Irinarh. Toți alergau la el pentru sfat, pentru citit și spovedanie, căci aveau pe stareț la mare evlavie, pentru că ședea în pustie. Încă îi dăduse Dumnezeu dar că, dacă citea la vreun bolnav, se făcea sănătos; iar cei ce nu nășteau copii veneau la sfinția sa cu credință și le citea rugăciuni, îi binecuvânta și le zicea:
‒ După credința voastră, fiilor, să vă asculte Dumnezeu cererea!
Și îndată se împlinea dorința lor.
Arhimandritul Irinarh Roseti