Patericul omului grăbit

Scrisoarea primită azi de la tine m-a mulțumit: este așa cum trebuie să fie întotdeauna. Îmi scrii cu sinceritate adâncă despre neputința ta. Această exprimare îmi e plăcută, deoarece și Sfântul Apostol Pavel a mărturisit înaintea întregii lumi că, dacă este puternic, e prin darul lui Hristos, căci el este neputincios: „Eu mă laud numai în neputințele mele, căci blestemat sunt; cel care mă izbăvește de moartea trupului vede că binele nu locuiește în trup”.
Ascultă, surioară! Să nu-ți tremure sufletul la gândul că ești neputincioasă și că nu te poți îndrepta. Desigur, poți avea îndreptări mari și, totuși, nu ai; sper că ai unele mici, pe care nu le vezi, dar care se pot aduna destul. La vedere nu sunt mari, însă ele pot fi pentru mântuire nu numai mici, ci și folositoare. (…)
Privește câte lucruri ai făcut deja și despre care nu ai cunoștință. E mai bine pentru tine să te lauzi cu neputințele, decât să-ți admiri îndreptările; lasă să le cântărească Dreptul Judecător, iar noi să fim atenți numai la păcatele noastre și pentru ele să ne pocăim în toate zilele și să cerem iertare.
(Sfântul Moise de la Optina)