Lumea patericală. Universul plin de înțelepciune ascetică al Părinților pustnici. O lume care îmbină, cu un firesc desăvârșit, contemplația și spiritul practic al vieții creștine, filosofia pură a îndumnezeirii și metodologia personală, infinit nuanțată, a celui chemat să o împlinească. O simbioză, repet, fără cusur. Tânăr sau bătrân, novice sau înaintat duhovnicește, bărbat sau femeie, intelectual rafinat sau nu, este imposibil să nu dobândești, simplu, dar indescriptibil de pătrunzător, un dram de învățământ spiritual din citirea Patericului.
Apoftegmele (sentințele sau gnomele) pe care le cuprinde au un asemenea impact paideic asupra sufletului creștin pentru simplul fapt că sunt decantări ale unei tradiții ascetice de maximă profunzime și autenticitate. Până la argumentul istoric, aghiografic, acest lucru se simte din duhul sapiențial adânc pe care îl emană simpla lor citire sau rostire. Inefabila sinteză a tăcerii, a cuvântului, a gestului și a faptei, ca mijloace de înduhovnicire, transpare ca o metodă permanent înnoitoare de a ieși din captivitatea formelor fără fond. Deși se raportează în genere la mediul monastic, cazuistica extrem de variată din care izvorăsc aceste memorabile cuvinte devine foarte ușor asimilabilă vieții creștine de fiecare zi.
Dincolo de o meticuloasă disciplină morală, specificul gândirii patericale constă într-o perfectă luciditate în raport cu ispita reducționismului creștin. Patericul te ferește să devii autosuficient în trăirea mesajului evanghelic. Te atenționează când ai început să lâncezești, când nu mai vezi pădurea de copaci, când, în plină mărturisire verbală a credinței, constați că de fapt îi ratezi sensul existențial și te-ai oprit din continua prefacere lăuntrică pe care o presupune acesta. Unul mai surprinzător decât celălalt, fiecare „Avvă” care își inițiază ucenicul în experiența rosturilor spirituale ne împărtășește și nouă, trăitorilor din lume, un adevărat program de viețuire sfântă.
Pe acest considerent, lectura patericală constituie un mijloc eficient de revigorare a reflecției și a acțiunii creștine. Hăituiți de grijile vieții, ajungem adesea incredibil de opaci la sensurile transfiguratoare ale existenței „în Hristos”. Ne rezumăm grăbit la câteva tradiții sau practici externaliste, interesați numai de liniștirea unei vagi conștiințe a „datoriei morale”. Ne scapă detaliile, deloc nesemnificative, ale unei înțelepciuni creștine aplicate, cum este cea cuprinsă în paginile Patericului. Iată argumentul pentru care această carte poate fi adoptată atât în programul personal de lectură ziditoare (fie și ca recomandare adiacentă în cadrul canonului de la spovedanie, poate și ca substitut bine-venit al numărului excesiv de metanii, în continuare „prescris”, cu multă dezinvoltură, de unii duhovnici), cât și la slujbele publice care permit consacrarea unui scurt interval de timp lecturării ei sistematice (în alternanță, desigur, cu alte surse catehetice folositoare cum ar fi Viețile Sfinților, fragmente din alte scrieri patristice, sinaxarul etc.). De la sine înțeles că selecția tematică se va opera și în funcție de contextul pastoral respectiv.
Iată un mod în care uriașa bogăție duhovnicească a Patericului poate servi ca îndrumare credincioșilor doritori de continuă primenire sufletească!
(Pr. prof. dr. Marius Daniel Ciobotă)
