În timpurile de demult, călugării duceau o viață liniștită în singurătate; de aceea în paterice sunt amintiți foarte rar preoții-călugări. Acum însă în mănăstire s-au înmulțit preoții-călugări, pentru îndeplinirea slujbelor dumnezeiești, așa încât ei tânjesc după liniștea de altă dată. În legătură cu această problemă, eu am purtat discuții nenumărate cu părinți iscusiți și am auzit de la ei următoarele: monahii retrași în liniștire și singurătate primeau mângâiere pentru sufletele lor, zicând rugăciunea lui Iisus cu mintea în inimă, sub îndrumarea nemijlocită a învățătorilor lor, pentru că mulți dintre ei, exersându-se în această rugăciune în singurătate, din nepricepere, cădeau în cursele diavolului, uneori îmbolnăvindu-se fără leac.
Călugării care se află în preoție, nu se expun unor asemenea ispite pentru că sfințirea prin Sfintele Taine ale lui Hristos este lucrătoare și îi apără pe cei care le primesc cu credință. Aceiași călugări îmi spuneau că răsplata dăruită de Dumnezeu călugărului care cu vrednicie se află în preoție este de negrăit. De aceea, mă sfătuiau părinții, să nu ne mâhnim că nu petrecem în liniștire ca ceilalți pustnici, ci să-I dăm slavă Domnului că ne-a învrednicit de preoție. Scopul este unul și același: desăvârșirea duhovnicească. Aceia își clădeau suișuri în inimile lor, voi vă zidiți în Bisericile Domnului. Ei mergeau din putere în putere, din puterea faptelor în puterea vederii duhovnicești. Dar și vouă vi-i dat să parcurgeți același urcuș, trecând de la puterea credinței la puterea vederii înțelepte. Scris este: „Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeului dumnezeilor în Sion” (Ps. 83,8).
La aceștia Sionul este în inimă, la voi în Biserică pe Sfânta Masă. Aici, în timpul slujirii, cu un ochi înțelept vezi întreaga Sfântă Treime: Pe Tatăl Care primește Sfintele Daruri, pe Fiul Care Se aduce și pe Sfântul Duh care este Sâmțitorul împreună-lucrătorul și Săvârșitorul lor.
Așa că, prietene, când te afli în fața Sfintei Mese la Liturghie, caută să nu-ți zboare mintea în nouri, căutându-l pe Dumnezeu. El e în fața ta și va fi în veci. De o așa vedere dumnezeiască te vei învrednici când, curățându-ți mintea de tot ce este pământesc, vei trăi pe pământ viața din ceruri. Iată ție, părinte-călugăr, răsplata ce ți se cuvine aici, pe pământ; despre cea viitoare, judecă singur.
(Patericul Solovățului, sursa: www.ortodoxia.md)
