Vestea că Institutul Cultural Român, condus de zeul Patapievici, va fi scos de sub control prezidențial și plasat sub autoritate parlamentară, a fost primită mai rău ca o amenințare cu moartea. Imediat, o listă a apărut dintr-o mânecă a nu știu cui, pe ea iscălindu-se o mulțime de oameni de cultură mai mari, mai mici sau deloc.
„Jos labele de pe cultura română!”, comenta pe listă unul dintre semnatari, vrând a zice băi boilor, ce vă interesează pe voi câți bani a frecat astrul Patapievici și mai ales pe ce. Ziceți mersi, anonimii dracului, că sunteți contemporan cu el și că-i puteți cere un autograf, din când în când, pe cărțile publicate de amicul Liiceanu la editura Humanitas.
Acest Patapievici, pentru cine nu știe, a fost fabricat de liniile de producție ale serviciilor secrete de după 1990. S-a inventat un căpitan Soare, cică agent sub acoperire, care l-a contactat pe Patapievici, propunându-i ba una, ba alta. Dar Patapievici s-a ținut vertical și a pârât totul la ziare. Iar acestea – pline de mânie și indignare – au pus botul și au dezvăluit ce era de dezvăluit. Adică o poveste pentru copii. Așa a ajuns acest purtător de papion mare sculă de cultură. Niciodată nu s-a dovedit că acel căpitan Soare a existat cu adevărat.
Când ești cinstit în fruntea unei instituții, nu trebuie să-ți pese că ești sub o autoritate sau alta. Dar Patapieviciul știe el ce știe. Cunoscut ca un intelectual al lui Băsescu – a se citi „linge-buci” – el se simte amenințat cu controlul. Și nu-i convine. În timp ce artiștii erau beliți de Băsescu de încă un rând de impozite pe drepturile de autor, el stătea bine mersi și aplica zvastici roz pe cururi de măgari.
Omul s-a prostituat și vrea să-și primească toată viața mălaiul pentru slobozul prezidențial înghițit. Dar Patapievici, om totuși necopt la minte, ar trebui să știe că și curvele îmbătrânesc. În primul rând ele. Mă tem că altele mult mai tinere și cu pielea mai fermă ca el stau frumușel, așteptându-și rândul.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
