„Paște fericit”?

Cu fiecare an, în preajma sărbătorii Învierii Domnului, ne este dat să auzim tot mai des acest salut: Paște fericit! Dincolo de sonoritatea comică a acestui salut, datorată asocierii lui cu modul de hrănire a animalelor erbivore, trebuie să înțelegem că el nu este corect nici în ceea ce privește sensul și denumirea sărbătorilor pascale. Denumirea sărbătorii are forma de plural: Paști și nu Paște. Întotdeauna s-a folosit pluralul, Paști: în Sfânta Scriptură, în scrierile Sfinților Părinți, în calendare și în cărțile de slujbă, deoarece face referire la mai multe evenimente.
Denumirea acestei sărbători își are originea în Vechiul Testament, provenind de la cuvântul ebraic pesach, care înseamnă a trece.
Trecerea spre libertate
La Paști, evreii serbează trecerea lor din robia Egiptului spre viața de libertate, în pământul făgăduinței. Dar aceasta însuma mai multe evenimente: trecerea Domnului, la miezul nopții, pentru a salva pe toți întâi-născuții evreilor și a-i lovi pe întâi-născuții egiptenilor prin îngerul morții (îi pedepsea astfel pe egipteni, pentru a zecea oară, deoarece nu I-au ascultat porunca și nu au eliberat pe evrei din robie – cf. Ieșire 12); de asemenea, trecerea prin Marea Roșie și călătoria lor prin pustiu, până în țara Canaanului etc. De aceea evreii folosesc pluralul pentru denumirea acestei sărbători – Paști – și o prăznuiesc timp de 7 zile (Ieșire 23, 15).
Sfintele Paști, și nu Sfântul Paște
Biserica Ortodoxă a preluat această denumire, tot în forma de plural, Paști, pentru cea mai importantă sărbătoare a ei. Și noi serbăm o trecere: din robia păcatului și a morții, către viața cea veșnică. Această trecere a făcut-o Mântuitorul Iisus Hristos prin Patimile, Moartea și Învierea Sa.
Biserica Ortodoxă nu face separație între cele două acte ale Răscumpărării, săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos: Jertfa și Învierea. Ele sunt strâns legate, deoarece, a vorbi despre înviere fără a vorbi mai întâi despre moarte e un non-sens; iar a vorbi despre moarte fără a avea perspectiva învierii e pierdere de vreme. Ce valoare mântuitoare ar avea moartea care nu se finalizează în înviere? Dovada unității și intercondiționării celor două momente în gândirea și trăirea ortodoxă o găsim în tradiția serbării Paștilor. Încă de la începutul creștinismului, prin Paști se înțelegea atât Jertfa Domnului, cât și Învierea, mai târziu cele două evenimente numindu-se: Paștile Crucii (cuprinzând Săptămâna Patimilor) și Paștile Învierii (pr. prof. dr. Ene Braniște, Liturgica generală, Manual pentru Institutele Teologice, EIBMBOR, București, 1993, p.174-175). Și faptul că până azi se folosește pluralul: Sfintele Paști, și nu Sfântul Paște, e o dovadă a păstrării înțelegerii inițiale a Sărbătorii, ca un ciclu de sărbători.
Cel mai corect salut: „Hristos a Înviat!”
O dovadă în acest sens o constituie și modul cum a fost rânduit Postul Mare, ca o împreunare a două perioade distincte de post: Postul Paștilor, de 40 de zile – ce se încheie în Duminica Floriilor -, și Săptămâna Patimilor, văzută astfel ca perioadă pascală. Însăși structurarea postului ne descoperă această perspectivă: orice post se încheie cu serbarea praznicului, către care el ne-a pregătit. Deci, la sfârșitul Postului Paștilor, e firesc să înceapă serbarea Paștilor (cu zilele Patimilor). Distincția dintre cele două perioade este evidentă pentru oricine urmărește rânduielile liturgice. Aceste rânduieli accentuează caracterul pascal al Săptămânii Patimilor, făcând permanentă trimitere la evenimentele pascale evreiești.
Din perspectiva celor prezentate mai sus, înțelegem de ce este greșit salutul: Paște fericit! Nu numai datorită formei de singular, ci și datorită semnificațiilor pascale. Nici Paști fericite! sau Sfintele Paști cu fericire! nu sunt saluturi corecte, deoarece Săptămâna Patimilor, prima perioadă pascală, este marcată de tristețe, de durere și căință, că pentru noi a trebuit să moară pe Cruce Mântuitorul Iisus Hristos, și nicidecum de fericire. În ceea ce privește a doua perioadă pascală, cuprinzând zilele Învierii, avem deja un salut, atât de drag nouă: Hristos a Înviat! Pentru ce să-l înlocuim cu altul, când acesta exprimă deplin fericirea noastră.
(pr. dr. Gheorghe HUSARCIUC, parohul Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului”, Suceava, sursa: www.ziarulumina.ro )