Păstârnac

Titluri din presa noastră: „Ambasada rușinii”, „Mi-e scârbă!” (de ambasadoarea României la Tel Aviv), „Prinsă cu minciuna!” (tot ambasadoarea). Când știi cât de cât cum stau lucrurile cu adevărat, chiar ți se face scârbă: politica românească se întemeiază întâi de toate pe împroșcarea cu lături a potențialului adversar! Cum, necum, spurcă-l! Întâmplarea a făcut să mă aflu la Tel Aviv în momentul internării răniților de la Colectiv. La Institutul Cultural Român din Israel erau programate o lansare de carte și proiecția unui film al subsemnatului, la care ambasadoarea Andreea Păstârnac își anunțase prezența. N-a fost chip s-o găsesc toată dimineața: era ba la spitalul cutare, unde fuseseră internați tinerii români, ba la Ministerul de Externe, ba din nou la spital, iar seara n-a putut rămâne decât câteva minute la ICR, trebuind să alerge iarăși, nu știu unde, spre a interveni în preluarea, instalarea și tratarea răniților.
A doua zi, a treia zi, la fel. N-am avut prilejul să schimbăm decât câteva vorbe, dar cum susțin de câțiva ani o rubrică săptămânală în cea mai importantă publicație de limba română din Israel („Revista mea” – „Expres magazin”), sunt oarecum la curent cu starea diasporei noastre, corespondez frecvent cu gazetari și scriitori pe care i-am debutat cândva în România, primesc zilnic sumedenie de e-mailuri – ei bine, n-am avut a culege decât calde cuvinte de prețuire la adresa ambasadoarei noastre. Mai rar așa ceva! La fel sună și aprecierile publice ale Ministerului de Externe al Israelului. Dar câtă vreme evreii noștri stabiliți în Eretz Israel tot români au rămas în fundul sufletului, se adeverește încă o dată zicala potrivit căreia unde-s doi români apar trei partide și se înfoaie dihonia.
De ani buni, un anumit personaj total insignifiant toarnă neîncetat venin, făcându-și din contestarea Andreei Păstârnac adevărat țel în viață: cel puțin în fiece trimestru trimite la București câte un protest prin care, cum era formula pe vremuri, „un grup de tovarăși” cere imperios retragerea ambasadoarei. El este și la originea sintagmei „Ambasada rușinii”, lansată în finalul unui clip tv în care, ce să vezi, remarcă organizarea ireproșabilă a alegerilor la sediul reprezentanței noastre diplomatice, spre a descoperi, totuși, o cumplită hibă ce transformă Ambasada într-un loc al rușinii! Motivul: la un balcon de la ultimul etaj a fotografiat, probabil cu tele-obiectivul, două cămăși uitate la uscat!! Și mai grav, adaugă reclamantul, niște cămăși pe funie au fost detectate, cu ani în urmă, și-n perimetrul Ambasadei din Cipru, unde dna Păstârnac era atunci ministru plenipotențiar! Drept pentru care „Nașul tv” a ripostat imediat, sintetizând și postând pe-o burtieră titlul-bombă „Ambasada rușinii”!
Al doilea titlul cules din inflamata noastră presă reproduce expresia unei jurnaliste al cărei soț a fost spitalizat și tratat în Israel: „Mi-e scârbă de această individă!” Motivul: ambasadoarea „nu s-a implicat în sprijinirea însoțitorilor victimelor de la Colectiv transportate în Israel”. N-am cunoștință despre ce pretenții au avut rudele și nici cât erau de îndreptățite; am văzut însă, la fața locului, ce strădanie a depus Andreea Păstârnac în demersurile pentru salvarea răniților. Iată-i declarația: „cei trei tineri răniți care au ajuns în Israel s-au bucurat de tot sprijinul misiunii diplomatice și al meu personal. Acest lucru a fost menționat de doctorii români și israelieni care lucrează în acest spital într-o scrisoare adresată opiniei publice din România și a fost menționat de ministrul Sănătății care a participat la Ziua Națională a României.” Aș! – ripostează soața gazetarului rănit – este o minciună sfruntată! Decizia de a-l aduce pe Matei (n.r., editor la Pro Tv) în Israel a fost a mea.” O fi fost, numai că nu-i de-ajuns ce decidem fiecare, mai sunt necesare și nu puține eforturi diplomatice întreprinse de Ambasadă.
Fără îndoială că nimeni n-ar mai fi pozat cele două cămăși uitate pe funie de-o femeie de serviciu zăbăucă, dacă dna Păstârnac n-ar fi primit un portofoliu în ministerul Grindeanu. A fost abandonată, ba, de ce nu, sacrificată, chiar de comilitonii săi, care-i citesc articolele din revista „22”, dar nu pot să-i ierte prezența într-un guvern „roșu”… Câteva spicuiri din CV-ul ministrei: vorbește excelent engleza, franceza și – atenție! – ebraica. Absolventă de Filologie. Masterat în literatura ebraică și-n relații internaționale. Doctorand în literatura ebraică. Cadru didactic universitar. Carieră de peste două decenii în Ministerul Afacerilor Externe (director). Ambasadoare în Cipru și-n Israel. N-o fi destul? Eu aș zice că, totuși, i-ar fi fost mai bine să rămână la post în Israel. La noi, va fi ronțăită oscior cu oscior: cum să-i fie iertate cămășile de pe sfoara din balcon? Clar, a dat cinstea pe rușine! Mai are și-un nume prea neaoș românesc – cum adică, Păstârnac? Barem de-o chema Birchall, Shaiddeh, măcar Clotilde…