Antonin Dampierre, în vârstă de treizeci de ani, foarte preocupat de înfățișarea sa, este un bărbat ca oricare altul. Sau, cel puțin, așa pare. Lucrează într-o agenție imobiliară de lux până în ziua în care, ratând o tranzacție din pricina a doi bețivi, se repede la unul dintre ei și îl omoară în bătaie.
„«Casa Îngerilor» ne invită să medităm la condiția celor fără adăpost, precum și la nevrozele fiecăruia dintre noi”
Antonin are un moment de iluminare: vrea să purifice lumea de cerșetori. Așa că își începe căutarea halucinantă prin Parisul epavelor umane, unde o cunoaște pe Isolde de Hauteluce, un fel de mamă a răniților. Va reuși această eroină dedicată întru totul umanității să-l salveze pe Antonin de el însuși?
Pentru a descoperi Parisul nu trebuie să ridici ochii, ci să îi cobori spre pământ.
Parisul nu înseamnă numai clădiri impozante, magazine de lux și vitrine strălucitoare. Parisul înseamnă și oameni fără adăpost, cocioabe din carton, mizerie și suferință.
Celălalt Paris e un oraș murdar, departe de capitala pudrată și lustruită – imaginea stilizată ce le este oferită turiștilor.
Pascal Bruckner reflectează asupra decăderii umane și a contrastului izbitor dintre viața „civilizată” și cei aflați pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale.
Oare cerșetorii sunt reversul fatal al societății noastre ultraigienizate?
„«Casa Îngerilor» – scrie «Le Point» – ne invită să medităm la condiția celor fără adăpost, la oamenii invizibili de pe trotuare, precum și la nevrozele fiecăruia dintre noi”.
Sursa: www.libris.ro
