Păsăroiul Phoenix… până la moarte!

Telenovela de la Dinamo continuă. În fiecare zi apar elemente noi. Ceea ce răsalaltăieri părea posibil, alaltăieri probabil, iar aseară sigur, azi se vădește că a fost doar un foc de paie sau un fâssss! Ceea ce se petrece acolo are din ce în ce mai puțin de a face cu ideea de performanță în sport, cu competiția la nivel înalt, și tot mai mult cu mișcarea browniană. Tot ce are legătură cât de cât cu echipa de fotbal se deplasează haotic, în toate direcțiile, vin și pleacă personaje dintre cele mai diverse, altele doar se-nvârt prin zonă, singurul element de, sanchi, stabilitate, fiind ăl’ din moțul trebii, numitul Negoiță, despre care chiar n-am habar cum a ajuns în fotbal în general și la Dinamo în particular. Să fie într-o misiune oarecum secretă? Să fi fost trimis de frățiorul său? Să fi căutat o spălătorie și să fi dat exact peste asta!? Să-l fi pus acolo generalii ăia care luaseră în stăpânire țara cândva și pe care doar fraierii cred că au lăsat-o în durerea ei? Probabil nu vom afla nicicând adevărul adevărat. Vrând, nevrând, ne mulțumim doar cu ce e la vedere, anume că: Contra venise pe viață, chitit să reconstruiască echipa și să o scoată campioană, dar a făcut-o mai de panaramă decât era și s-a cărat la primul prilej. Alături de el, prietenul de-o viață, și el câine până la moarte, Adi Mutu, devenit director general. S-a cărat și el, imediat după Guriță. După ei, programatul Clau-gol, a zis și el „pas”, dând de înțeles că ăi’ de l-au adus pe Mitriță n-au decât să finalizeze operațiunea, adică să moară cu el de gât. Culmea culmilor: nu se mai cară nici Negoiță, devenit un fel de păsăroi Phoenix, măcar la nivel de speranță, dacă nu și cu finalizare, adică renaște… dar nu de tot! Pariați că ne mai distrăm mult și bine?