Pas înainte?

În țările normale, locuite de oameni tot așa, una din cele mai grave infracțiuni este cea legată de fiscalitate. În anii de pușcărie se echivalează cu trădarea de țară, dacă nu și mai rău. În fond, a nu alimenta bugetul țării tale cu banii pe care ești obligat să-i verși este chiar trădare de patrie. Faptul că în unele țări (de fapt în una: România!) fiscalitatea e absolut cretină în raport cu veniturile e altă poveste. Ei bine, în această țară de basm, unui om căruia Finanțele Publice, în loc să-i restituie, conform legii, parte din impozitul plătit, s-a ambiționat să-i blocheze cardul de salariu, ignorând și hotărârile judecătorești, în discuție fiind un rahat de sumă, parcă vreo 280 de lei, dacă țin bine minte, i se poate părea oarecum bizar să vadă cum alții, pentru sume de ordinul (zecilor de) milioane de euro sunt lăsați în pace, iar atunci când totuși se declanșează procese, acestea durează 7 ani și suportă vreo 40 de amânări ale sentinței. Ați înțeles, cred, că în acest caz e vorba de niște tâlhari dovediți, cunoscuți publicului larg sub denumirea generică de „oameni de fotbal”. Am scris aici de zeci, poate sute, de ori despre borfașii (unul mai mulți decât cei doar 8 aflați acum în așteptarea sentinței) pripășiți în fotbalul pe care și l-au aservit de aproape un sfert de veac. Culmea e că în loc să fi înfundat de mult pârnăile, ăștia își fac planuri în continuare. Aflăm astfel că domnul Gică Popescu vrea să devină Nașu’ 2, adică să preia șefia FRF la anu’, când îi va fi expirat primul din cei 2 ani de condamnare (e drept, cu suspendare), el urmând, în fericita situație că va fi ales, să-l păstreze ca preș. de onoare pe însuși Nașu’, neisprăvitul care, inexplicabil, încă n-a fost pus sub urmărire penală pentru măcar vreuna din tâlhăriile la care a fost complice în toți acești ani. Pe scurt: se conturează înlocuirea unui borfaș nedovedit cu unul cu acte în regulă. O fi un pas înainte?