„Partidul stat” PD-L

Am mai discutat despre PD-L ca despre un partid prezidențial, ca de o construcție politică tip mega-partid menit să-l sprijine pe domnul Traian Băsescu pentru a obține puterea totală în România, pentru a impune la începutul lui 2009 un Guvern „subordonat” și un Parlament „disciplinat”. Am omis însă anterior să creionez ipostaza PD-L ca un „partid stat”! Pentru că esențialmente așa a fost gândită această structură/construcție politică și asta se dorește a fi!
Îmi amintesc că prin anii 2001/2002 dl. Emil Boc( și alți lideri PD) se „agita” incoerent pe mai toate ecranele TV, striga, acuza disperat, democrația era în pericol, spunea el, întrucât PSD-ul se detașa tot mai vizibil ca un „partid stat” al acelui moment. Care este situația de fond în prezent? Cât de democratice sunt partidele? În ce măsură acceptă ele „jocul democratic”?
Există, cred eu, un adevăr extrem de simplu: „Esența democrației rezidă într-un echilibru relativ între mai multe partide”. Teoreticienii numesc ideea invocată drept pluripartitism și ea poate fi înțeleasă de către oricine fără un recurs la un brainstorming. Ceea ce au condamnat „ieri” liderii PD încearcă cu disperare să construiască și să impună „astăzi”, adică un „partid stat” numit PD-L. În urmă cu vreo doi ani domnul Nicolae Vulpe dezvăluia presei amănuntele unei discuții politice ce au avut loc la restaurantul Potcoava , când s-a inițiat construcția PD-L de către dl. Traian Băsescu și liderii PD (astăzi dl. Vulpe este oarecum „marginalizat”, firma sa nu mai primește comenzi etc. ; de ce oare?) . Nu cu mult timp în urmă dl. Valeriu Stoica, lider marcant al PD-L, anunța public că pentru următorii doi ani și ceva orice democrație internă în acest partid este suspendată. Întrebările care survin: „Pe baza cărei cutume ?”, „Pe baza cărei Constituții?”. Domnul Valeriu Stoica, jurist reputat, nu se încurcă în „amănunte” juridice de tipul invocat! Ceea ce trece sub tăcere dl. Stoica este starea de fapt ce definește funcționarea internă a PD-L, faptul că modelul autocrat din vârful piramidei se „multiplică” la infinit înspre baza ei, că liderii locali copiază, jenant de umil, „modelul” impus de șefii de la centru. Atunci când un tânăr oarecare de la PD-L, sectorul 1 al Capitalei, în virtutea principiilor democratice, și-a propus să fie contracandidatul domnișoarei Elena Băsescu la funcția de Secretar al OTPD-L a survenit un veritabil taifun/agitație la vârful partidului; tânărul în cauză, anume Bogdan Boza, riscă actualmente să fie exclus, „să fie trimis în Siberia” etc. Nu știm exact ce riscă dl. Boza, dar știm precis că lideri importanți din PD-L precum Emil Boc sau Răzvan Murgeanu au adoptat o atitudine incalificabilă împotriva acestui tânăr. Dacă scena de astăzi, din 2008, avea loc pe vremea lui Stalin sau Ceaușescu, cu siguranță că dl. Boza ar fi fost acuzat de „deviaționism”, de „trădarea” cauzei partidului, de revoltă inadmisibilă, de „dușman” al poporului etc. Indiscutabil, Ceaușescu l-ar fi dorit pe Nicu Ceaușescu în postura de „continuator” al „mărețelor sale realizări”, l-a văzut drept succesor la „coroană” și a recurs la orice „instrumente” pentru a-l impune în opinia publică din România; starea psihologică din acei ani, acel „mental colectiv” bolnav încă nu le-am uitat nici astăzi, noi cei care suntem mai în vârstă. Astăzi însă instrumentele de persuasiune, de opresiune împotriva unui personaj incomod, de pedepsire a celui care gândește diferit sunt cu mult mai subtile! Personaje precum domnii Emil Boc, Răzvan Murgeanu sau alții devin un fel de „protectori” ai fiicei lui Zeus, un fel de „părinți grijulii”. Aproximativ aceeași atitudine a avut-o dl. Gheorghe Flutur față de domnișoara Elena Băsescu cu ocazia lansării candidaților PD-L în județul Suceava, de săptămână trecută. Care sunt următorii pași vizați de liderii PD-L pentru a consolida acest „partid stat”?! Vor generaliza modelul invocat în funcționarea PD-L și înspre alte partide? Eventual în întreaga societate românească? Nu este nevoie de prea multă imaginație pentru a face o conexiune explicită între „fostul” Nicu Ceaușescu și ”actuala” domnișoară Elena Băsescu. Dar dacă unii dintre noi gândim diferit? Dar dacă electoratul român dorește cu totul alte modele? Așa cum anticipam cu ceva vreme în urmă, un sondaj ATLE îl situează astăzi pe domnul Traian Băsescu la circa 40% din intențiile de vot ale românilor. Așadar, este extrem de probabil ca efectul de domino să înceapă să se manifeste, iar PD-L să coboare rapid înspre 10-15% din susținerea electoratului român. Este foarte probabil, pe cale de consecință, ca această construcție politică gândită ca un „partid stat” să devină rapid un „partid de stat” pe tușă. Ce vor face liderii PD-L într-o astfel de ipoteză? Vă urez, cu sinceritate, domnilor pedeliști, să recurgeți la un brainstormig! Aceasta dacă aveți cu ce!