„Partidul stat” PD-L (II)

Nu știu dacă diverși lideri PD-L au recurs sau nu la o ședință de brainstorming, așa cum sugeram anterior, însă știu precis că această structură politică devine tot mai autocrată în funcționarea ei internă, cât și în relațiile cu societatea românească. Domnișoara Elena Băsescu a reușit „performanța” de a fi votată cu peste 99% pentru funcția de Secretar al OTPD-L, în timp ce pentru dl. Boza va începe perioada de „reeducare” politică. Procentul de 99% îmi aduce aminte de ascensiunea lui Nicu Ceaușescu în rândurile PCR, de perioada în care activiștii comuniști erau „aleși” cu 99% încă înainte de „numărarea” voturilor pe diverse trepte ale activului de partid/stat; de pildă dl. Octav Cozmâncă, născut prin anii ’50 în Botoșani, astăzi senator de Suceava în Parlament, după absolvirea Facultății de Drept a tot fost ales cu peste 90% în structurile interne ale PCR, pentru ca în 1983 să ajungă la Cancelaria Guvernului din acea vreme; un traseu similar au urmat alte mii de activiști PCR până în 1989. Să nu uităm totuși că sistemul autocrat/dur din PCR a fost atunci rapid extins în întreaga societate românească! Să nu uităm că în acel tip de societate staff-ul central din PCR a devenit rapid „intangibil”; că aproape nimeni nu avea curajul să dovedească verticalitate și să gândească diferit!
Astăzi am înțeles că PD-L parcurge o perioadă de „reformă feministă”, de consolidare a curentului feminist în funcționarea partidului; iar această chestiune este valabilă pentru ambele structuri de origine ce au participat la acest proiect politic, adică fostul PLD și PD. Apreciez că au fost absolut șocante dezvăluirile publice făcute de dna Adriana Săftoiu, fost consilier prezidențial al Domnului Traian Băsescu, cu privire la dictatura instituită în toate relațiile „cu ceilalți”. Tot în sensul invocat înțelegem din media că, actualmente, doamne precum Raluca Turcan sunt un fel de linking pin între palatul Cotroceni și staff-ul PD-L; ea preia și transmite mesaje de la Zeus către restul partidului, fie direct, fie în conexiune cu domnul Teodor Stolojan, iar ceilalți execută „ca la carte”. Din aceeași sursă (Antena 3, 25-26 februarie) deducem că mai toți membrii importanți ai PD-L manifestă ură și teamă față de doamna Elena Udrea, deducem că dumneaei este un alt linking pin între Cotroceni și staff-ul PD-L. Așadar, înțeleg că doamna Elena Udrea a devenit un fel de „mână dreaptă” a „conducătorului iubit” și că este suficient ca ea să sugereze numai că o dispoziție a venit de la Zeus pentru ca toți ceilalți să vorbească în șoaptă, să comenteze cu teamă și, în final, să se conformeze. Cum se explică această stare de fapt în funcționarea PD-L? Ne putem imagina că lideri importanți din PD-L precum dl. Boc, dl. Videanu, dl. Blaga, dl. Stolojan , dl. Oltean, dl. Preda, dl. Frunzăverde, dl. Berceanu, dl. Cinteză, dl. Popescu etc. adoptă zilnic „poziția ghiocelului” în fața doamnei Elena Udrea? Dar pe dl. Gheorghe Flutur, senator de Suceava, „ghiocel și disciplinat” în fața doamnei Elena Udrea sau Raluca Turcan? Vă asigur că este un exercițiu de imaginație ce merită a fi făcut! După un exercițiu de imaginație de acest tip aproape că sunt tentat să cred ideea vehiculată în media cum că, într-un moment de iritare, domnul Vasile Blaga „a dat de perete cu dna Raluca Turcan” și i-a adresat adjective deloc elegante.
Dincolo de tendința clară, explicită a PD-L de a deveni un partid-stat, apreciez că este mai grav faptul că aceeași lideri PD-L invocați anterior oferă lecții de morală altor partide. Ei pozează actualmente în inocenți, complet nevinovați, non-coruptibili! Dar cât de corectă este această atitudine? Apreciez că trebuie spus explicit că PD-L se află la guvernare, partajează puterea executivă prin liderul său informal, anume domnul Traian Băsescu, care exercită funcția prezidențială, prin alți câțiva mii de membri PD-L cu funcții în administrația publică la diverse nivele. Între astfel de lideri PD-L cu funcții importante și care gestionează bugete de miliarde de Euro se numără dl. Videanu, la Primăria Capitalei, și dl. Boc, la Primăria Clujului. De pildă, media prezintă argumentat afacerile unor importanți lideri PD-L (Gândul , 20 februarie); pentru a nu avea emoții înainte de alegeri, se arată pe prima pagină a ziarului menționat, „asfaltatorii prezidențiali” au angajat contracte de 2 miliarde Euro; „practic, prin această manevră”, spune ziaristul Adrian Niculae, firmele apropiate de Palatul Cotroceni își rezervă câștiguri fabuloase pentru intervalul 2008-2011, indiferent de cine va câștiga alegerile viitoare. În plus, firme precum Euroconstruct sau Golden Blitz, extrem de apropiate de domnul Traian Băsescu, după venirea la putere a domniei sale au obținut în doi ani o rată a profitului de 800%! În calitate de profesor de Management, îndrăznesc să spun explicit că nicăieri în lume, acum sau cu jumătate de secol în urmă, nici măcar giganți precum Microsoft, IBM, Sumimoto, Ikea sau Citibank nu au obținut o rată anuală a profitului de 400%. Ce tip de management strategic aplică Golden Blitz sau UMB Spedition sau alte firme radiografiate de ziarul Gândul? Poate că dl. Gheorghe Flutur este în măsură să ne ofere și nouă, sucevenilor, răspunsul la întrebarea anterioară!