PÂRTEȘTII DE SUS și DE JOS (I). Pârteștii și Solonețul, care au parte de o primă atestare documentară în 13 aprilie 1415 sunt, de fapt, cele două sate Pârtești de astăzi, Pârteștii de Sus și Pârteștii de Jos, Solonețul contemporan, din nordul Pârteștilor de Sus, fiind o localitate târzie, înființată cu coloniști polonezi, iar Solonețul natal al criticului literar Adrian Dinu Rachieru, fiind alt sat decât Pârteștii de Jos, și el foarte vechi. Prin uricul menționat al lui Alexandru cel Bun, voievodul întărea mănăstirii Humor, ctitoria lui Oană vornic de Tulova, „un sat la obârșia Solonețului, unde a fost Tatomir și Părtea și seliștea lui Dienliș”.
Numele lui Părtea s-a înveșnicit în cel al satelor, tot așa cum și numele lui Dienliș a stăruit, vreme de veacuri, în numele cătunului pârteștean Deleni.
În 15 martie 1490, printre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se aflau și „a 39-a biserică, cu popă, din jos de Vlad Negrul, unde a fost popa Matii; a 40-a biserică, cu popă, la gura Solonețului”.
Mănăstirea Humor capătă noi urice de întărire asupra celor două sate în 25 aprilie 1475, în 2 iulie 1520, în 18 ianuarie 1536 și în 30 noiembrie 1539, dar uricele acelea s-au pierdut, fiind distruse de cazacii lui Timuș Hmelnițchi, dar au fost refăcute, în 4 ianuarie 1663, de Eustratie Dabija Vodă, pe baza mărturiei egumenului.
Pârteștii de Sus, numiți încă, în 1517, Soloneț, au fost cumpărați de Luca Arbore de la Tațea, fata lui Petre Dărman, și de la neamurile ei cu 1.680 zloți tătărești.
În 8 iulie 1772, vornicul Simion Tăutul, nepot din al doilea văr lui Dumitrașcu Nacul, primește partea de sat Soloneț, în schimbul unei sume de bani pe care o avansase, de la nepoții lui Dumitrașcu Nacul.
Recensământul lui Rumeanțev1, din 1772-1773, înregistrează la Solonețul, în Ocolul Vicovilor, deci la Pârteștii de Sus, fără alte precizări, „21 – toată suma caselor”, însemnând 1 mazil, 2 popi, 1 femeie săracă, 2 argați ai mazilului și 15 scutelnici ai postelnicului Iordache MILO. La Pârtești, nume sub care se făcea referire la Pârteștii de Jos, era „43 – toată suma caselor”, însemnând 2 mazili, 1 ruptaș, 4 argați ai lor, 4 femei sărace, 2 popi și 30 birnici. Moșia mănăstirii Humor din Pârtești2 beneficia salvogvardia preînălțatului Graf pentru „79 – toată suma caselor”, însemnând 43 de scutelnici ai mănăstirii Umor, 2 femei sărace și 32 scutelnici ai mănăstirii cu salvogvardie.
În 1774, cele două sate aveau, împreună, 75 familii, numărul lor ajungând, până în 1784, la 140 de gospodării. Din Ardeal au venit la Pârtești, până în 1778, cu familiile, Matei UNGUREAN și frații Simeon, Alexie și Nicu POP din Prislop, Florea UNGUREAN din Nimigea, Toader SILVESTRU din Rușii Bârgăului, Ioan FAGU și Ioan UNGUREAN din St. Ioan, Tanasă CHIȘAN, Tudor CIMPOIAȘU, George BAIUS și Mihail LUPAN din Bistrița, Ioan POPA din Dicea, Anton PETRUȘ din Dumbrava, Simeon IEPURE din Berghea, Vasile BUDEANU din Ocnița, Nicușor VĂSCAN din Guga-Someș și Vasile ȘTEFANCA din Brudușca.
În 15 ianuarie 1766, pentru că pârteștenii se lansaseră în comerțul cu horilcă (leac pentru holeră, cum fusese prezentată tăria galițiană, adusă în Moldova, de negustori evrei, în vremea unei epidemii de holeră), egumenul Gherasim al Humorului s-a jeluit lui Grigore Ghica Vodă, care a dat poruncă strașnică, împuternicind numai „pe egumen să vândă mai întâi băutura mănăstirii și nime din lăcuitorii acestor sate să nu vândă vin sau horilcă fără știrea lui”.
Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Pârteștii de Sus a fost construită în 1779 și renovată în 1860-1861. Biserica Sfântului Nicolai din Pârteștii de Jos avea să fie construită, pe locul fostei bisericuțe, între anii 1885-1887 și sfințită în 1888. În 1843, biserica din Pârteștii de Sus, cu 691 enoriași în Pârtești și în Cacica, îl avea paroh pe Ioan DAN, iar cea din Pârteștii de Jos, cu 1.183 enoriași, pe Ioan TARNOVIEȚCHI. În 1876, Pârteștii de Sus, cu 1.367 enoriași, îl aveau paroh pe Dimitrie DAN, iar Pârteștii de Jos, cu 2.184 enoriași, pe Vasilie CIUERCOVICI. În 1907, la biserica din Pârteștii de Sus paroh era Ilarion BĂDĂLUȚĂ, născut în 1856, preot din 1885, paroh din 1901, iar cantor, din 1901, Grigorie BUJENCU, născut în 1854, iar la biserica din Pârteștii de Jos paroh era Ilie de ANDRUHOVICI, născut în 1848, preot din 1874, paroh din 1883, preot cooperator fiind Ioan IENACHI, născut în 1876, preot din 1900, iar cantor, din 1900, Ioan HALI, născut în 1857.
În 1875 a fost deschisă o școală cu 6 clase la Pârteștii de Jos, iar în 1888, o școală cu 4 clase, în Pârteștii de Sus3.
_________________________________________
1 ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 341
2 ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 352
3 SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 43, 1876 p. 46, 1907 p. 125
